Conferințele „Grigore T. Popa”: „Antropologia românească în perioada interbelică”
22/10/2018
Oana Bugeag (35 articole)
0 comentarii
Distribuie

Conferințele „Grigore T. Popa”: „Antropologia românească în perioada interbelică”

Conferințele Grigore T. Popa” continuă în această lună cu un invitat special care a adus în atenția opiniei publice rezultatul cercetărilor sale asupra subiect considerat tabu în România comunistă și post-comunistă: eugenismul românesc în perioada interbelică. Este vorba despre Marius Turda, profesor de istoria biomedicinei la Universitatea Oxford Brookes din Marea Britanie și membru al Societății Regale Britanice a Istoricilor. Domeniile sale de cercetare sunt istoria eugenismului, rasismului și ideologiile naționaliste din Europa Centrală și de Sud Est. Conferința, intitulată „Antropologia românească în perioada interbelică”, va avea loc vineri, 26 octombrie, de la ora 16.00, în Aula „George Emil Palade” a Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași și va fi precedată de vernisajul expoziției „Ştiinţă şi etnicitate. Cercetarea antropologică în România anilor 30”, al cărei curator este același Marius Turda.

Invitatul nostru este cunoscut în anumite medii academice și culturale din România, fiind una dintre acele minți sclipitoare românești apreciate mai mult în străinătate, decât în țara sa. Reputat profesor de istorie la Universitatea Oxford Brookes din Marea Britanie, dl. Turda este directorul Centrului de Studii Umaniste și Medicale al aceleiași universități, unde a înființat și un institut de cercetare – Institutul „Cantemir” și este membru al Societății Regale Britanice a Istoricilor. Prelegerea pe care o va susține în cadrul Conferințelor „Grigore T. Popa” are o temă interesantă și incitantă în același timp pentru comunitatea academică și medicală, despre antropologia românească în perioada dintre cele două războaie. De asemenea, la Muzeul de Istorie a Medicinei al UMF Iași, va avea loc și o expoziție foto-documentară cu același subiect, expoziție organizată cu sprijinul Muzeului Municipiului București, Muzeului de Științe Naturale din Viena, Centrului de Studii Umaniste și Medicale al Universității Oxford Brookes și al Ministerului Culturii și Identității Naționale – Direcția Județeană pentru Cultură Iași”, a declarat prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași.

O minte sclipitoare

Marius Turda (45 de ani) a terminat Facultatea de Istorie în București, iar din 1997 și-a continuat studiile masterale și doctorale în străinătate, la Universitatea Central Europeană (CEU) și la Universitatea Oxford, unde a avut șansa de a colabora cu marele istoric Robert Evans, pe care-l admira de mult timp. „Am vrut să lucrez cu el. A fost o experienţă unică şi am învăţat foarte multe de la el. Tot în Oxford erau doi specialişti în eugenism – Paul Weindling – şi fascism – Roger Griffin. Am fost norocos să pot să colaborez cu ei şi să îi am colegi“, povestea Marius Turda într-un interviu.

În 2006 înfiinţează Grupul de Cercetare a Istoriei Eugenismului şi a Rasei, iar în 2012 fondează Institutul „Cantemir” la Universitatea Oxford, care se ocupă de cercetarea Europei Centrale, de Est şi Sud-Est. În prezent este profesor de istorie a biomedicinei la Oxford Brookes.

A publicat numeroase cărți, printre care Știință și etnicitate: Cercetarea antropologică în România anilor ’30, Editura Muzeul Municipiului București (2018); Historicizing Race: a Global History, Bloomsbury Academic (coautor Maria Sophia Quine, 2018); Ideea de superioritate națională în Imperiul Austro-Ungar, Editura Argonaut (Cluj-Napoca, 2016); The History of Eugenics în East-Central Europe, 1900-1945, Bloomsbury (2015); Eugenics and Nation în Early 20th Century Hungary, Palgrave (2014); Eugenism și modernitate: Națiune, Rasă și biopolitică în Europa, 1870-1950, Editura Polirom (Iași, 2014). Următoarea carte, Scientific Racism în Hungary. 1920-1944, va apărea în 2019 la editura Bloomsbury din Londra.

Marius Turda explică într-un interviu atracția sa pentru eugenism: „Este una din puţinele teme ce combină discipline diferite – medicină, istorie, sociologie, antropologie, filozofie şi biologie. Ca istoric al ideilor pe mine m-a interesat nu doar tema identităţii, cât mai ales de ce identitatea de factură biologică – etnică, rasială – a fost şi este atât de atractivă. În facultăţile de istorie din România se aude prea puţin acest cuvânt. Nu cred că istoricii români, cu puţine excepţii, ştiu ce a însemnat eugenismul pentru istoria modernă a României. Nu doar la facultăţile de istorie nu se studiază acest subiect, însă nici la sociologie, antropologie, drept, filosofie sau litere. În Anglia, acestea sunt facultăţile unde se studiază eugenismul. Eu cred că trebuie schimbată nu doar metodologia educaţiei, ci şi cea a disciplinei Istorie în România, astfel încât subiecte precum eugenismului să nu fie evitate”.

Tema prelegerii sale la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași este dezvoltată pe larg în cartea sa „Cercetarea antropologica în Romania anilor ’30”, apărută în acest an la Editura Muzeul Municipiului Bucuresti.

În anii ‘20 şi ’30 ai secolului trecut antropologii au sugerat că naţiunile moderne nu erau numai rezultatul unor procese istorice, culturale, lingvistice şi politice, ci erau şi comunităţi având aceeaşi origine biologică. Ei au folosit conceptul antropologic de «rasă» ca să explice particularităţi somatice şi fizice atât pentru indivizi, cât şi pentru grupuri etnice şi naţiuni. Din perspectiva zilelor noastre, metodologia folosită în aceste cercetări antropologice, precum și afirmațiile acestora sunt depășite, problematice, xenofobe și uneori rasiste. Sensurile date termenului de «rasă» în perioada interbelică sunt inacceptabile astăzi. Dar dacă le evităm doar pentru că sunt ofensatoare sau dacă le considerăm doar expresii ale unui trecut «retrograd» nu vom înțelege impactul pe care aceste idei au avut-o atunci şi care, într-o formă sau alta, au continuat să influenţeze discuţia despre ngaţiune până în ziua de azi. Disciplina antropologiei actuale este foarte diferită față de ceea ce era acum 80 de ani, dar noi trebuie să înțelegem cercetările antropologice din perioada interbelică în propriul lor context, indiferent cât de pseudoștiințifice sunt ele acum”, scrie Marius Turda, în introducerea volumului.

Subiectul este abordat și în cartea „Eugenism și antropologie rasială în România. 1874-1944”, apărută la Editura Cuvântul, în 2008, în care autorul face o analiză riguroasă a eugenismului românesc interbelic și a rolului jucat de antropologi în descrierea caracteristicilor rasiale specifice românilor.

În aceea perioadă au avut loc numeroase măsurători antropologice, atât în comunităţile româneşti, cât şi în cele ale minorităţilor etnice. Ideea de bază era de a găsi „esenţa biologică” a românului şi a „celuilalt”. Ele presupuneau măsurarea cutiei craniene şi a trăsăturilor fizionomice, măsurarea înălţimii, observarea culorii ochilor şi a părului şi o analiză a grupelor de sânge. Exemple mai cunoscute sunt cercetările făcute de Francisc Rainer în anii ’20 sau cele organizate de Gusti şi echipele lui în anii ’30”, subliniază autorul.

Expoziția Ştiinţă şi etnicitate. Cercetarea antropologică în România anilor 30” – Muzeul de Istorie a Medicinei UMF Iași

Expoziția al cărei curator este Marius Turda prezintă pentru prima dată publicului larg aspecte legate de cercetarea antropologică din România din anii ‘30. Pe lângă cercetările făcute de antropologii români în această perioadă, respectiv de către Gh. Popoviciu, Francisc Rainer, Olga Necrasov, O.C. Lecca, Ion Chelcea și Iordache Făcăoaru, expoziția include și un material cules de către cercetătorii austrieci Josef Weninger, Margarete Weninger, Eberhard Geyer, Dora Maria Könner, Robert Routil și Albert Harrasser în satul șvăbesc Marienfeld (Teremia Mare) din Banat, în anii 1933 și 1934. Muzeul de Istorie Naturală din Viena a pus la dispoziție aceste documente, ele fiind prezentate acum pentru prima dată publicului din România.

Studiul vienez în satul Marienfield va fi acompaniat de cercetările legate de problemele biologice ale sașilor ardelenei din aceeași perioadă, mai ales cele întreprinse de Heinrich Siegmund, Alfred Csallner și Wilhelm Schunn, alături de materiale legate de cercetarea făcută de antropologul maghiar Lajos Bartucz în zona Aradului în perioda premergătoare Primului Război Mondial.

Pe lângă aspectul științific legat de cercetarea antropologică a diferitelor comunităților etnice din România, expoziția își propune să familiarizeze publicul larg și tinerele generații cu istoria antropologiei, considerând că o mai bună cunoaștere a acestei istorii va fi utilă unei mai bune înțelegeri a perioadei interbelice.

Expoziția reprezintă colaborarea dintre următoarele instituții: Muzeul Municipiului București; Naturhistorisches Museum Wien, Austria; Centre for Medical Humanities, Oxford Brookes University, UK; University of Oxford, UK; Arts & Humanities Research Council, UK; Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore. T. Popa” din Iași

Oana Bugeag

Oana Bugeag

Universitatea de Medicina si Farmacie "Grigore T. Popa" Iasi | Departamentul de Comunicare si Marketing Universitar | oana.bugeag@umfiasi.ro

Comentarii

Nu exista comentarii Fii primul care comenteaza acest articol!

Scrie un comentariu

Reguli pentru un dialog civilizat: Comentariile se vor incadra in tematica articolului si se vor referi la articol, si NU la autorul acestuia. Va rugam insistent sa folositi un limbaj civilizat si o limba romana curata si corecta. Comentariile care nu respecta aceste doua reguli simple NU vor fi publicate.

Campurile marcate cu * sunt obligatorii