„Azi nu mai este nevoie de a secretiza mesajul diplomatic, ci de a obține like-uri”
13/10/2018
Oana Bugeag (35 articole)
0 comentarii
Distribuie

„Azi nu mai este nevoie de a secretiza mesajul diplomatic, ci de a obține like-uri”

Excelența sa Teodor Baconschi, fost ambasador, ministru de externe și cunoscut publicist, a ținut vineri, în Aula „George Emil Palade” a Universității de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa Iași”, o prelegere interesantă despre diplomație, despre cum a evoluat această funcție regaliană a statelor moderne sub impactul revoluției digitale. Evenimentul, care face parte dintr-o serie de conferințe culturale inițiate de Universitate anul trecut, a stârnit interesul unui public numeros, alcătuit, în principal, din studenți și profesori ai UMF Iași.  Întâlnirea a fost moderată de dr. Richard Constatinescu, titularul disciplinei de Istorie a Medicinei, iar rolul de amfitrion i-a revenit prof. univ. dr. Beatrice Ioan, prorector al UMF Iași, care a adresat invitatului, în deschiderea conferinței, mesajul Rectorului.

Actul diplomatic nu e decât un sistem semiotic care conectează entități suverane, capabile să-i facă necazuri celuilalt”

În debutul conferinței sale, Teodor Baconschi a creionat trăsăturile acestei profesiuni pe care a practicat-o în state ca Vatican, Portugalia sau Paris: „Diplomația nu e o știință riguroasă, e mai degrabă, asociată cu arta, tocmai pentru că are o dimensiune vocațională, dar și una derivată. Nu se naște cineva diplomat. Practic, în structura profesională a fiecărui Minister de Externe, veți constata că ajung în diplomație oameni cu toate tipurile de fundal profesional. Sunt de obicei umaniști și filologi, dar și oameni veniți din orice alt orizont, inclusiv din cel al studiilor medicale. În același timp, această profesiune este îmbrăcată într-un prestigiu poate nemeritat, care sugerează vechimea ei istorică. Până la urmă, actul diplomatic nu e decât un sistem semiotic care conectează entități suverane, entități capabile să-i facă necazuri celuilalt. Suficient de puternice încât să decidă regimul păcii sau regimul conflictului asumat”.

Teodor Baconschi a expus drumul prin istorie al diplomatului, parcurgînd diverse etape: de la diplomatul din sec. XIX-lea, care „ajungea la post pe banii lui, cu suita lui, își închiria un palat în central unei capitale importante, de obicei era vorba despre relațiile dintre monarhii.  Și trimitea de două, trei ori pe an, un raport cifrat în care care povestea ce s-a mai întâmplat în acea capitală. De obicei aveau chiar un aer monden, pentru că decizia era luată mai mult sau mai puțin rațional în cercurile de la curte. Aici intrau și intrigile amoroase, diversele persoane favorizate de monarhi ș.a.m.d.”  Dar lumea aceasta a dispărut, iar „meseria ca atare este remodelată   din mers de caracterul disruptiv al noilor tehnologii asupra modului în care se stabilește și se mobilează conținutul în dialogul internațional”. Astăzi lucrurile s-au schimbat substanțial, deși „vom avea și diplomația așa cum o știm, împărțită, major, între relațiile bilateral, de la stat la stat, și relațiile multilateral”.

Twitter-ele lui Donald Trump sunt un fel de lebede negre, niște sunete care străbat planeta, putând schimba orice, oricând”

De la ritmul de secol XIX, astăzi șefii de stat comunică prin sms. La orice nivel de putere există un cerc de cunoscuți care nu sunt împiedicați de niciun protocol și chiar sunt îndemnați de diferite urgențe să comunice direct, trecând peste tot ce înseamnă aparat tehnocratic de mediere și de modelare a mesajului în politica externă.  Ce face un diplomat care, aflându-se la post, habar n-are de ce discută deasupra lui, la alt nivel, de prim-miniștri, miniștri de externe sau șefii de stat?  Ce face în situația în care ceva evoluează diferit de instrucțiunile pe care el le primise și pe care se străduiește să le pună în operă, și nu va fi informat niciodatăp de ceea ce în mod neprotocolar se poate stabili prin diverse canale?”. Iar cel mai elocvent exemplu oferit de Teodor Baconschi a fost cel al președintelui Statelor Unite ale Americii. „Twitter-ele lui Donald Trump sunt un fel de lebede negre, niște sunete care străbat planeta, putând schimba orice, oricând. Tot ce se întâmplă este în fața opiniei publice. Azi nu mai este nevoie de a secretiza mesajul diplomatic, ci mai degrabă de a obține, dacă vreți, în vocabularul facebookcist, like-uri. E mai degrabă plebiscitarea în timp real, în diverse formate, a unor teme care se legitimează prin simplul fapt că obțin suport în opinia publică,  prin simplul fapt că plac, prin simplul fapt că nu suscită reacții negative”.

Ne îndreptăm, volens nolens, către o lume în care vom avea același număr impresionant de instituții și organizații internaționale devoratoare de resurse publice, vom avea și diplomația așa cum o știm, împărțită, major, între relațiile bilateral, de la stat la stat, și relațiile multilaterale.Dar în același timp ne e foarte teamă că frânele tehnocratice către liderii populiști care se adresează, peste orice aparat funcționăresc, poporului, nu vor mai putea funcționa ca înainte”, a concluzionat invitatul UMF Iași.

Conferința poate fi vizionată AICI: CONFERINȚA „Diplomația sub presiunea erei digitale. Ce rămâne și ce se schimbă?”

Oana Bugeag

Oana Bugeag

Universitatea de Medicina si Farmacie "Grigore T. Popa" Iasi | Departamentul de Comunicare si Marketing Universitar | oana.bugeag@umfiasi.ro

Comentarii

Nu exista comentarii Fii primul care comenteaza acest articol!

Scrie un comentariu

Reguli pentru un dialog civilizat: Comentariile se vor incadra in tematica articolului si se vor referi la articol, si NU la autorul acestuia. Va rugam insistent sa folositi un limbaj civilizat si o limba romana curata si corecta. Comentariile care nu respecta aceste doua reguli simple NU vor fi publicate.

Campurile marcate cu * sunt obligatorii