Ne întâlnim cu numele lui Grigore T. Popa la fiecare pas: de la intrarea în Universitate și bustul din Piața Națiunii și până la antetul hârtiilor pe care le semnăm zi de zi. Îi rostim numele adesea, el face parte din cartea noastră de vizită, a tuturor celor care și-au legat destinele de Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași.
Dar oare știm cu toți cine a fost acest om, de unde a venit și ce a lăsat în urmă?
Credem că nu și de aceea vom încerca, în câteva articole succesive, să schițăm portretul biografic al medicului, cercetătorului și publicistului Grigore T. Popa.
Grigore T. Popa a fost al 11-lea copil al unei familii modeste de răzeși din localitatea Șurănești, județul Vaslui. Născut pe 1 mai 1892, micul Grigore a manifestat din copilărie semnele unui intelect precoce. Familia sa, în ciuda unei situații materiale precare, i-a oferit posibilitatea de merge la școală chiar dacă acest lucru a presupus, la un moment dat, sacrificiul de a vinde o parte din pământul pe care îl deținea, unicul ei mijloc de subzistență. Vorbind despre Grigore T. Popa, istoricul Lucian Boia afirma că ascensiunea acestuia de la o origine modestă până la o carieră strălucită în medicină este dovada mobilității sociale care era posibilă în regatul românesc de dinainte de 1944.
Primul gest intelectual semnificativ al tânărului Grigore T. Popa este consemnat în anul 1907, când acesta traduce în limba română cartea lui Ernst Haeckel, General Morphology, obținând și permisiunea autorului de a o publica în România. Mai târziu, el avea să traducă, de asemenea, celebra Gray’s Anatomy a lui Henry Gray.
A urmat și absolvit Colegiul Național la Iași și s-a înscris apoi la Facultatea de Științe Naturale a Universității ieșene. Părinții săi nu au mai reușit însă să acopere costurile de școlarizare, iar la Facultatea de Științe nu erau disponibile burse de studiu. Pentru a obține o bursă care să-i permite să-și continue studiile, tânărul Grigore T. Popa s-a văzut nevoit să se transfere la Facultatea de Medicină, chiar dacă la acea vreme domeniul medical nu prezinta niciun interes pentru el.
Cariera sa medicală nu a început sub cele mai bune auspicii: la prima disecție de cadavru studentul Popa a leșinat, fiind resuscitat destul de greu de unul dintre colegii săi. Nu a renunțat însă și și-a continuat studiile, bucurându-se de apreciarea și ajutorul a doi dintre profesorii săi – Nicolae Hortolomei și Francisc Rainer. După terminarea studiilor, Grigore T. Popa a rămas lângă profesorul său preferat, Francisc Rainer, căruia i-a devenit asistent.
În timpul primului război mondial, Grigore T. Popa a tratat răniți la Spitalul “Sf. Spiridon” din Iași, cu o pricepere și abnegație care i-au adus titlul de cavaler al Ordinului Coroanei. În mai 1918, după retragerea țării noastre din război, Grigore T. Popa a revenit la poziția de asistent al profesorului Rainer, de această data la București, efectuând împreună cu acesta chirurgie experimentală pe pacienți proveniți din rândul soldaților răniți pe front.
În luna iulie a aceluiasi s-a căsătorit cu Florica Cernătescu, o fostă colegă de la Universitate născută la Huși. Un fapt interesant: bunicul dinspre mamă al Floricăi Cernătescu era nimeni altul decât eminentul chemist Petru Poni. Tânăra soție a celui care avea să dea, peste ani, numele Universității de Medicină din Iași era la rândul său una dintre elevele profesorului Francisc Rainer. La fel ca soțul său, Florica Cernătescu a fost decorată pentru activitatea sa de medic desfășurată în timpul primului război mondial și a urmat o carieră academică în cadrul catedrei de Histologie a Universității din București, devenind în timp una din cele mai apropiate colaboratoare ale soțului său.
Anul 1920 l-a găsit pe Grigore T. Popa tot alături de profesorul său preferat, de această dată Francisc Rainer fiind îndrumătorul său de doctorat la Facultatea de Medicină a Universității din București. Subiectul lucrării de doctorat a fost structura funcțională a dura mater.
SURSA: Wikipedia
