Un student în anul VI la UMF Iași a câștigat premiul I la International Conference for Healthcare and Medical Students din Irlanda

Joseph Abuazza este unul dintre posesorii unei înălțimi impresionante – peste 2 metri și al unei minți strălucite, pe măsura înălțimii, cu siguranță. Dar nu faptul că te simți ca un pitic pe lângă băiatul asta mare, cât Gulliver, te impresionează la prima vedere, ci zâmbetul său cald, generos, care-ți deschide din prima, fără temeri, ușa lumii sale. Și mândria sa de umefist la Iași, chiar dacă Joseph e un irlandez din Dublin, căruia îi curge în vene, pe deasupra, și sânge egiptean.

Joseph este student în anul VI la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași, la linia de predare în engleză și este și șef de an. În februarie, a primit premiul I la secțiunea postere la International Conference for Healthcare and Medical Students, care a avut loc în perioada 16-18 februarie 2017 la Dublin, Irlanda. Aici, medicinistul nostru a prezentat o lucrare despre noile tendințe în terapia Hepatitei C, sub coordonarea ș.l.dr. Irina Gârleanu.

Joseph Abuazza

Un UMF-ist ieșean cu accent irlandez

Cum a început totul?  “Congresul s-a ținut în Dublinul meu natal, Irlanda, la Royal College of Surgeons. Mă gândeam de mulți ani să particip, dar m-am gândit că acolo merg doar studenții de la Harvard, Oxford sau de la celelalte universități din Marea Britanie și Irlanda. M-am sfătuit cu tata, care este chirurg, și care m-a încurajat: De ce să nu participi și să încerci, medicina este medicină peste tot”.

Așa că Joseph și-a luat inima în dinți și a încercat cu o temă care i s-a părut interesantă și foarte actuală: noul tratament interferon free în  terapia Hepatitei C.  “România este pe primul loc I Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de pacienți cu Hepatită C, așa că am fost interesat să fac o lucrare pe tema asta. Auzisem de noul tratament <adoptat> de Casa Națională de Asigurări de Sănătate din România, am văzut că e foarte scump și mi-am spus niște întrebări, mă gândeam că este o șmecherie cu acest tratament care a apărut dintr-odată și care este și atât de scump. Doamna doctor Irina Gârleanu m-a ajutat cu statistici referitoare la acest subiect și am văzut că sunt promițătoare, că rezultatele sunt foarte bune, peste așteptările mele”.

Înarmat cu o temă bună – “mi-am spus că nimeni nu o va mai prezenta, pentru că este atât de nouă” , ajutat de un îndrumător de excepție și încurajat de tatăl sau, Joseph s-a înscris în noiembrie 2016 la International Conference for Healthcare and Medical Students și a fost acceptat.

A avut emoții, pentru că participa pentru prima dată la un congres internațional, și nu oriunde, ci chiar în orașul său natal. În plus, faptul că reprezenta UMF Iași l-a făcut să simtă că poartă pe umeri  și responsabilitatea unui soi de ambasador. A făcut față cu brio:  a reușit să capteze interesul tuturor cu un poster bine făcut, în care informația era diseminată concis și clar, pe înțelesul tuturor. “Juriul s-a arătat foarte interesat de această temă, nu știau că România este pe primul loc la infecția cu Hepatită C în Europa,  au fost impresionați de cât de bine și clar am reușit să transmit informația. Mi-au pus mai multe întrebări la care am răspuns foarte bine, toți care s-au uitat la poster au fost foarte încântați”, povestește studentul. “Efficacy of obitasvir/paritrapevir/rotonavir and dasabuvir with ribavirine for 12 weeks în treatment of genotype 1b HCV infected cirrhotic patients: a large clinical cohort” a avut succes și Joseph a primit premiul I.

Medicinistul își aduce și de o parte amuzantă a experienței sale acolo: faptul că nimeni nu se aștepta că studentul venit de la UMF Iași, din România, să-și prezinte lucrarea cu un perfect accent irlandez.

Bariera lingvistică

Joseph Abuazza nu știe încă dacă-și va continua studiile mai departe în România sau își va alege o specializare acasă, în Irlanda. Nu-i pare rău însă nicio secundă că a ales Iașul pentru a studia medicina, un oraș liniștit, care s-a dezvoltat mult în ultimii ani.

Cât despre români, i s-au părut, încă din prima zi, niște oameni extraordinar de ospitalieri. Își aduce aminte și acum ziua când avionul său a aterizat în Bacău și locul i s-a părut atât de mic, încât s-a întrebat: “Dumnezeule, unde aterizăm, ce se întâmplă?”.  “Apoi m-am panicat, cum o să ajung la Iași, dacă nu știu româna. Am cunoscut însă un om care-și lăsase soția la aeroport și care nu știa engleză, dar vorbea puțină germană. L-am întrebat cum să ajung la Iași și mi-a spus că se întoarce la Iași și m-a luat cu el și nu a vrut să-mi ia bani pentru drum.  Mi-am zis: <Uau, prima zi, am avut noroc. E un semn bun>”.

Bariera lingvistică a fost cea mai grea încercare pentru Joseph, i se părea că româna este un amestec de rusă și franceză. “Eu făcusem germană la școală, și când am început să învăț gramatica limbii române, nu știam ce se întâmplă”. A învățat între timp și limba, dar, concluzionează Joseph, “ceea ce învățam aici este să vindecăm oameni , învățăm medicină, ăsta e scopul, indiferent de unde venim sau ce limbă vorbim”.