interviu cu prof. univ. dr. Luminița Smaranda Iancu, prorector studii postuniversitare și formare profesională continuă

Suntem la jumătatea lui noiembrie, deja plutește în aer parfum de iarnă, dar nu-i vreme de povești la gura sobei, ci de un interviu despre cea mai fierbinte temă a lunii, rezidențiatul, cu ”doamna de fier” a instituției, Prof.univ.dr. Luminița Smaranda Iancu, prorectorul responsabil cu studiile postuniversitare și formare profesională continuă.  Într-un limbaj mai puțin academic, doamna profesor universitar Iancu este ”cuiul” în care rămâne agățat studentul insuficient pregătit pentru a promova examenul de microbiologie. De 25 de ani, acel student s-a lichefiat ca ceasurile lui Dali la picioarele intransigentului dascăl care se ghidează după principiul  ”Dacă studentul învață, trece, dacă nu învață, nu trece”.

 

Concursul de rezidențiat, sesiunea 20 noiembrie 2016

News@umfiasi.ro: Vreau să începem discuția despre concursul de rezidențiat cu schimbările anunțate de Ministerul Sănătății, una dintre acesta fiind testul unic pe țară.

Prof. univ. dr. Luminița Smaranda Iancu: Începând cu 9 septembrie, când Ministrul Sănătății a convocat rectorii universităților tradiționale care organizează  concursul de rezidențiat, respectiv București, Iași, Cluj, Timișoara, Târgu Mureș și Craiova, s-a hotărât prin consens ca subiectele să fie unice, variantă agreată și de reprezentanții Universității noastre.

Dl Rector al universității noastre m-a mandatat pe mine la acea ședință să militez pentru clasificarea regională. În momentul în care cinci universități din șase, cu excepția noastră, au optat pentru clasificarea la nivel național, noi, împreună cu domnul Rector, am fost de acord cu această variantă, pentru că oricum eram în minoritate. Motivul este o competiție care ar trebui să impună un studiu mai serios și să crească șansele unui absolvent care nu reușește să opteze pentru o specialitate preferată în centrul în care s-a înscris inițial, dar să poată alege un post pentru specialitatea dorită  la UMF București sau Timișoara ș.a.m.d. De exemplu, cine este interesat de Cardiologie, dar nu reușește să aleagă un loc/post în centrul Universitar Iași, poate opta pentru un alt centru, reciproca fiind valabilă: și alți absolvenți, din alte centre, vor putea opta pentru UMF Iași ca centru de pregătire, deoarece postul dorit a fost propus de UMF Iași.

La clasificarea pe țară absolvenții au mai multe șanse. Pe de altă parte, dacă clasamentul național nu va clasa absolvenții noștri pe poziții fruntașe, șansele  vor fi, de asemenea, diminuate. Așadar acest clasament național încurajează competiția și competența.

Sunteți de acord cu această decizie…

Repet, un argument al studenților era că o clasificare regională ar presupune o competiție mai puțin acerbă, ori care dintre conducerile universităților, inclusiv noi, ar putea să susțină absolvenți care-și doresc o competiție în medicină de nivel mai scăzut? Când discutăm despre viața pacienților,  indiferent dacă vorbim de Medicină, Medicină Dentară sau de Farmacie, direct sau indirect, toți viitorii specialiști sunt implicați în  tratarea pacienților, în salvarea de vieți.

Pentru domeniul Medicină s-au făcut niște modificări, în ceea ce privește tematica și bibliografia.

Modificările au fost anunțate din timp, din luna februarie a acestui an, este vorba de un manual în două volume care a apărut  sub redacția a doi editori, unul dintre ei este și domnul Rector, Prof.univ.dr. Viorel Scripcariu, pentru subiectele de chirurgie. Absolvenții promoției 2016 au avut timpul necesar pentru a se pune la punct, din februarie până acum.

Unii studenți spun că sunt dezavantajați față de generațiile trecute, care începeau să se pregătească pentru rezidențiat încă din anul V.

Dacă discutăm despre subiectele care se alcătuiesc de către o comisie la nivel național din reprezentanții tuturor universităților organizatoare, din luna februarie până acum, candidatii au avut timp să se pregătească, în aceeași măsură, și absolvenții de la Iași și cei de la București sau din oricare colț al țării.

În plus, manualul acesta a fost dorit de către studenți, era  așteptat, pentru că înlocuiește unul contestat, plin de greșeli… Era, de fapt,  traducerea din franceză a manualului de rezidențiat francez, ECNl.

Un manual în care erau greșeli de traducere nu poat fi mai bun decât varianta propusă ca bibliografie, începând cu acest an.

Ministerul Sănătății a anunțat, de asemenea, că durata rezidentiatului pentru mai multe specializari se va mări.

Au fost anunțate printr-un Ordin de ministru din 6 octombrie. S-a dorit ca durata acestor rezidențiate să fie comparabilă cu cea din țări ale Uniunii Europene. Odată cu creșterea acestui interval de timp dedicat rezidențiatului pentru anumite specialități, precum Cardiologie sau Endocrinologie, Ministerul Sănătății, pe baza unor argumente solid justificate și prezentate de către comisiile de specialitate, a înființat, începând cu acest an, cinci specialități noi în domeniul pediatriei: ”cardiologie pediatrică”, ”gastroenterologie pediatrică”, ”nefrologie pediatrică”, ”oncologie și hematologie pediatrică” și ”pneumologie pediatrică”. De asemenea s-a luat hotărârea splitării specialității de medicină de laborator în două: ”medicină de laborator”, respectiv  ”microbiologie clinică”. Aceste două specialități au fost mult timp separate și înaintea aderării Romaniei la UE, ni s-a impus să reducem numărul de specialități, iar atunci, una dintre măsuri a dus la reunirea acestor două specialități, care înseamnă cunoștințe din multe domenii. În forma actuală, ”medicina de laborator” înseamnă practic hematologie și biochimie, iar microbiologia – bacteoriologie, virusologie, parazitologie și, desigur, deschide noi oportunități pentru absolvenții din 2016.

Schimbările astea nu sunt derutante pentru studenți și pentru cadre didactice?

Pentru noi nu au de ce să fie, pentru că ani de zile aceste două specialități au fost separate. O dificultate ar putea să fie legată de noile specialități din domeniul pediatriei, dar UMF Iași s-a angajat, de exemplu, pentru specialitatea de  ”gastroenterologie pediatrică” unde, prin expertiza cadrelor didactice, recunoscută și la nivel național, avem cadre didactice și infrastructura care să permită pregătirea rezidenților în această specialitate. Pentru domenii în care nu aveam cadre didactice specializate, nu ne-am oferit să scoatem posturi la concurs.

Care ar fi aceste domenii?

Cardiologie, nefrologie și pneumologie pediatrică.

O altă noutate este înființarea, la solicitarea Colegiului Medicilor Dentiști, a specializării Ododenție, cu o durată de pregătire de trei ani.

Da, este o nouă specialitate, pentru care noi am propus 5 locuri.

Acestea sunt noutățile, dar dacă vorbim la modul general, despre concursul de rezidențiat… În ultimul timp, tot mai multe voci contestă concursul, precum dl. Raed Arafat sau prof.univ.dr. Leonard Azamfirei, rectorul UMF Târgu Mureș. Citez din declarația domnului rector: <Rezidențiatul este o chestiune mult discutată în România, a fost o eroare pe care România a făcut-o în momentul negocierilor pentru aderarea la UE pe domeniul sănătate. Suntem legați de o legislație europeană care ar fi permis României, dacă ar fi făcut demersurile necesare, să o schimbe într-un mod specific. Paradoxul pe care îl avem este că absolvenții de medicină nu pot profeseze în România, dar pot profesa în altă parte. Soluția este o presiune care trebuie să existe dinspre România spre Uniunea Europeană de a reașeza acest lucru în zonă în care este așezată medicină dentară și farmacia. Ei când termină au drept de practică, medicii generaliști nu au, ceea ce este anormal. A fost o greșeală birocratică pe care o plătim acum>. Care este poziția dumnavoastră în legătură cu această idee?

Există un număr limitat de locuri. În prezent putem extrage din statistici numărul real de concurenți, 6091, care au la dispoziție 3840 de poziții (3380, cu loc și 462 cu post). Dacă facem diferența, peste două mii de candidați, dacă îndeplinesc punctajul minim, nu vor avea loc/post. Bănuiesc că în locul concursului scris, care este foarte ușor de obiectivat, s-ar propune un interviu, cum se practică și în străinătate. Or, la sistemul relațional din România, mi-e teamă, că acest sistem nu este aplicabil; nu vreau să acuz pe nimeni,– pentru că, automat, și eu în calitate de cadru didactic, potențial membru al unei comisii, m-aș acuza chiar pe mine însămi de lipsă de obiectivitate. Personal, nu garantez pentru atât de multe specialități, atât de multe comisii,  că toți cei implicați vor avea obiectivitatea, care nu ar preta la ingerințe… sunt prea bine cunoscute pentru a le enumera.

”Am înregistrat părerea rezidenților pe baza unui chestionar”

Dădeați, mai demult, exemplul fiului unui reputat medic din Belgia, care de cîțiva ani nu reușește să treacă peste acest interviu.

În sistemul clasic pentru țările care organizează selecția prin interviu, se pleacă de la obiectivitate și indiferent cine este candidatul, chiar dacă este fiul unui coleg sau fost coleg, este acceptat doar dacă îndeplinește un anumit punctaj, obținut în anii de pregătire, anterior rezidențiatului. Pe de altă parte, o istorie pe care o cunosc bine… În unele spitale din Statele Unite, unde am fi tentați să credem că se păstrează aceeași obiectivitate, lucrurile stau așa: dacă sunt 100 de locuri într-o specialitate, în primul rând se aplică algoritmul raselor, câți să fie caucazieni, câți să fie de culoare, cîți asiatici, câți din India și din Pakistan etc… În plus, știu sigur despre un caz în specialitatea ATI, unde interviul a fost subiectiv și fiul fostului șef al celui care organiza interviul a fost acceptat, deși nu îndeplinea criteriile. Așadar vorbim despre Statele Unite, unde am putea spune că democrația și obiectivitatea sunt la ele acasă, dar unde se aplică, în primul rând, formula care să asigure o anumită acoperire pentru toate categoriile de candidați, pornind de la criteriul rasei, ceea ce, din punctul meu de vedere, nu este corect.  S-ar putea ca un caucazian (alb) să fie mai bun decât un candidat de culoare și să nu fie selectat, pentru că s-a ocupat locul pentru caucazieni.

Cum era rezidențiatul înainte de ’89, când l-ați dat dvs.?

Era organizat pe țară, într-un fel, dar fiecare Direcție de Sănătate Publică organiza acest concurs, erau 10 subiecte redactate, în interval de două ore. Eram clasificați în ordinea mediilor și alegeam  posturile puse la dispoziție de acea Direcție de Sănătate Publică. Eu am candidat la Iași, dar nu la posturile scoase de către DSP, ci de Institutul de Igienă, care atunci era o unitate cu personalitate juridică direct subordonată ministerului și eu am ales post în cercetare, în virusologie. Am ales medicina de laborator, de dragul acelui post în cercetare.

Am vorbit despre concursul de rezidențiat, dar aș vrea să atingem una dintre probleme sensibile de care se plâng rezidenții din România, și nu este cea clasică, legată de salariu. Mulți termină rezidențiatul fără să acumuleze suficientă experiență practică, nu sunt lăsați să opereze, de exemplu, au voie doar să se uite.

Aici depinde de coordonator și îndrumător. Sunt coordonatori și îndrumători în chirurgie care-și pun rezidenții să opereze și alții care doar îi solicită să facă foi de observații, să asiste la operații etc… Aici este o discuție,  de la caz la caz. Eu personal am întregistrat părerea rezidenților pe baza unui chestionar, desigur este un chestionar care păstrează confidențialitatea, rezidentul care devine specialist nu este obligat să-și declare identitatea. Încă nu am centralizat toate chestionarele adunate de cele 42 de comisii care au organizat examenul de specialist în ultima sesiune (octombrie-noiembire a.c.) și care au primit aceste chestionare… Rugămintea mea a fost ca această completare să fie anonimă,  răspunsurile să fie știute doar de rezidenți și unul dintre ei să închidă chestionarele într-un plic, încât comisia care stabilește notele acestor rezidenți să nu cunoască eventualele  reproșuri care au fost menționate in aceste chestionare. Chestionarul oferă ocazia  să numești îndrumătorul  care te-a învățat, dar și pe cel care nu te-a îndrumat,  sau să propui ce ți-ai mai fi dorit, ca suport pe perioada rezidențiatului.

Dacă rezidenții doar se plâng pe la colțuri că au o problemă și nu vin oficial să spună ce-i nemulțumește, nimeni nu poate lua măsuri, ca lucrurile să meargă mai bine.  De regulă, ei nu recunosc/afirmă aceste nemulțumiri, de teama unei eventuale repercusiuni la examenul de specialist pe care-l susțin cu acel cadru didactic care nu-și face datoria ca îndrumător și nu-și afirmă cu sinceritate și deschis aceste  reproșuri, sau  să le redacteze, “negru pe alb”, într-un document adresat Prorectoratului responsabil cu studiile postuniversitare, sau domnului Rector… Eu nu pot să mă adresez unui îndrumător sau coordonator de rezidențiat și să-i reproșez că nu-și face datoria vizavi de acest barem de activități practice, dacă nu am acest nume, cu argumente/dovezi semnalate de mai mulți rezidenți.  S-ar putea ca un rezident să fie supărat pe cineva că i-a cerut să vină la serviciu……. În relația rezident-coordonator (sau îndrumător) sunt toate combinațiile posibile: persoane care de ambele părți își fac datoria, persoane care ca îndrumător nu fac tot ce trebuie pentru un rezident dedicat, dar și îndrumători care doresc să învețe pe cineva și nu regăsesc acel rezident care să fie dornic să învețe. Sunt combinații de toate felurile și vorbim de peste 2000 de rezidenți, cu 100 de coordonatori și peste 300 de îndrumători!

Ca nivel de instruire, cum îi simțiți pe studenții de astăzi? 

Inițial discutam despre promoții foarte bune. În momentul în care competiția pe loc a scăzut, a scăzut și dificultatea întrebărilor care-i selecta la concursul de admitere; câteva promoții din anii trecuți nu au fost la nivelul dorit, dar în ultimii doi, trei ani, în mod evident a crescut concurența la medicină. Odată cu această creștere, a crescut și dificultatea întrebărilor și de aici avem promoții de studenți mai buni.

Din 1991, de când sunteți cadru didactic aici, v-ați construit reputația unuia dintre cei mai intransigenți profesori ai UMF-ului.

Da, într-un articol se spunea că sunt cel mai sever profesor de la Medicină.

Toată lumea care vă cunoaște știe că este un principiu de la care nu vă abateți, ”cine nu știe, nu trece”…

Severitate, da, dar și corectitudine (cel puțin așa se afirmă, inclusiv în articolul menționat).

Pînă la urmă, asta este o atitudine normală, de responsabilitate, mai ales în domeniul ăsta.

Chiar dacă un absolvent nu are la modul direct nevoie de obiectul meu, ”Microbiologia”, dar rar există o disciplină care nu se confrunte cu afecțiuni de etiologie microbiană. În țara noastră bolile infecțioase sunt cu mult mai frecvente decât ne-o arată statisticile. Sunt acele noțiuni cum este ”antibioticoterapia” și ”rezistența la antibiotice” – cel mai important subiect din domeniul medical este rezistența la antibiotice, pentru că am fost depășiți de abilitatea  microorganismelor de a deveni rezistente. Chiar dacă sunt severă, cred că în cei 25 de ani de activitate didactică am demonstrat că am capacitatea necesară să cer studenților mei acele noțiuni necesare pentru viitorii clinicieni. La primul curs eu le spun că scopul meu nu este să-i conving să devină microbiologi;  microbiologia pentru ei este doar un instrument în mâna viitorului clinician. Când vor avea ca alegere microbiologia, vor reveni ca rezidenți și discuția/pregătirea va fi într-un alt registru.

De la cine ați moștenit trăsătura asta?

De severitate? Maniera mea de a evalua studenții?

Severitate, corectitudine…

Mama a fost învățător și, într-adevăr, era unul dintre cei mai severi învățători. Dacă la mama, în clasele I-IV, aveai 8 și 9, în clasa a V-a aveai 10. Dar am avut și modele, Profesorul Buiuc, care era un om sever, dar corect și studenții lui erau pînă la urmă fericiți cu notele primite; în plus, aveau garanția corectitudinii. In final,  cred, că studenții mei sunt mulțumiți cu notele obținute la examenul  practic, cu modul în care au fost evaluați.

În final, cred că scopul acestui interviu este și de a-mi oferi ocazia de a sfătui candidații la concursul din 20 noiembrie, să citească cu atenție intrucțiunile afișate pe site-ul Universității, să fie punctuali (intrarea în sală începe la 8.30 – deci s-ar putea crede că pot veni oricând până la ora 10.00, însă, venind la timp, au ocazia să parcurgă până la deschiderea plicurilor cu subiecte, toate etapele preliminare: instruire, completarea datelor personale pe teză, etc); să vină odihniți și încrezători că membrii Comisiei locale de rezidențiat și toate cele peste 300 de persoane care participă la bunul mers al acestui concurs își vor face datoria. Candidații vor avea cadrul adecvat desfășurării concursului în cele mai bune condiții.

În încheiere menționez și sprijinul important pe care l-am primit din partea instituțiilor locale (Jandarmerie, Poliție, STS), cărora le aducem, și pe această cale, alese mulțumiri.

Urăm succes tuturor candidaților noștri, cu speranța ca absolvenții UMF Iași se vor clasa pe poziții fruntașe.