Marius Turda, profesor de istoria biomedicinei la Oxford Brookes University şi director al Centrului de Istorie a Medicinei al aceleiaşi universităţi, vine la UMF Iași cu expoziția „Știință și etnicitate II. Biopolitica și eugenismul în România, 1920-1944”, pentru a susține conferința „Biopolitica și eugenismul în România, 1920-1944” și pentru a-și lansa volumul „Istorie și rasism. Ideea de rasă de la Iluminism la Donald Trump”, apărut de curând în colecția „Historia” a Editurii Polirom, traducere de Marius-Adrian Hazaparu. Evenimentul are loc vineri, 1 noiembrie, de la ora 15.00, în Aula „George Emil Palade”. Invitaţi: Alexandru-Florin Platon, Florin Cîntec, Richard Constantinescu. Moderator: Dorin Dobrincu.
Marius Turda (45 de ani) a terminat Facultatea de Istorie în București, iar din 1997 și-a continuat studiile masterale și doctorale în străinătate, la Universitatea Central Europeană (CEU) și la Universitatea Oxford, unde a avut șansa de a colabora cu marele istoric Robert Evans, pe care-l admira de mult timp. „Am vrut să lucrez cu el. A fost o experienţă unică şi am învăţat foarte multe de la el. Tot în Oxford erau doi specialişti în eugenism – Paul Weindling – şi fascism – Roger Griffin. Am fost norocos să pot să colaborez cu ei şi să îi am colegi“, povestea Marius Turda într-un interviu.
Domeniile sale de cercetare sunt istoria eugenismului, rasismului și ideologiile naționaliste din Europa Centrală și de Sud Est. În 2006 înfiinţează Grupul de Cercetare a Istoriei Eugenismului şi a Rasei, iar în 2012 fondează Institutul „Cantemir” la Universitatea Oxford, care se ocupă de cercetarea Europei Centrale, de Est şi Sud-Est. În prezent este profesor de istorie a biomedicinei la Oxford Brookes.
Marius Turda explică într-un interviu atracția sa pentru eugenism: „Este una din puţinele teme ce combină discipline diferite – medicină, istorie, sociologie, antropologie, filozofie şi biologie. Ca istoric al ideilor pe mine m-a interesat nu doar tema identităţii, cât mai ales de ce identitatea de factură biologică – etnică, rasială – a fost şi este atât de atractivă. În facultăţile de istorie din România se aude prea puţin acest cuvânt. Nu cred că istoricii români, cu puţine excepţii, ştiu ce a însemnat eugenismul pentru istoria modernă a României. Nu doar la facultăţile de istorie nu se studiază acest subiect, însă nici la sociologie, antropologie, drept, filosofie sau litere. În Anglia, acestea sunt facultăţile unde se studiază eugenismul. Eu cred că trebuie schimbată nu doar metodologia educaţiei, ci şi cea a disciplinei Istorie în România, astfel încât subiecte precum eugenismului să nu fie evitate”.
A publicat numeroase cărți, printre care Știință și etnicitate: Cercetarea antropologică în România anilor ’30, Editura Muzeul Municipiului București (2018); Historicizing Race: a Global History, Bloomsbury Academic (coautor Maria Sophia Quine, 2018); Ideea de superioritate națională în Imperiul Austro-Ungar, Editura Argonaut (Cluj-Napoca, 2016); The History of Eugenics în East-Central Europe, 1900-1945, Bloomsbury (2015); Eugenics and Nation în Early 20th Century Hungary, Palgrave (2014); Eugenism și modernitate: Națiune, Rasă și biopolitică în Europa, 1870-1950, Editura Polirom (Iași, 2014), Teleology and Modernity (Routledge, 2019) , Scientific Racism in Hungary, 1920-1945, Bloomsbury, editura Bloomsbury (2019), Istorie și rasism. Ideea de rasă de la Iluminism la Donald Trump, Editura Polirom (2019).
Despre Istorie și rasism. Ideea de rasă de la Iluminism la Donald Trump, cartea pe care Marius Turda o lansează vineri la Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa din Iași, Sorin Antohi, membru în Academia Europaea, scrie: „Ideea de rasă are o lungă istorie discontinuă şi eterogenă. Şi se reinventează mereu, adesea prin redescoperirea şi combinarea unor ingrediente vechi, uitate, refulate ori cenzurate, prin schimbarea paradigmelor – de la filosofie, lingvistică şi antropologie la antropogeografie, medicină, genetică, eugenism şi biopolitică. Lucrarea semnată de Marius Turda, unul dintre cei mai valoroşi specialişti internaţionali ai acestei problematici, şi de colega sa Maria Sophia Quine este o sinteză istorică şi critică a evoluţiei conceptului de rasă din Epoca Luminilor pînă astăzi. Adică istoricizarea şi contextualizarea unei idei plasate între negare/relativizare constructivistă şi absolutizare esenţialistă, între universal (natura umană) şi particular (ierarhizarea grupurilor şi indivizilor între sublim şi monstruos).”
