Despre democrație ca un vis iluzoriu, despre evoluția tehnologiei care s-a întors ca un bumerang împotriva noastră, despre marea manipulare, despre tirania majorității și despre pericolul iliberalismului în Europa și în lume, sunt câteva dintre temele pe care analistul politic Cristian Pîrvulescu le-a analizat în conferința susținută miercuri, 27 februarie, în Aula Magna „George Emil Palade” a UMF Iași.
Prelegerea, intitulată „Decăderea democraţiei. Ce rămâne din idealul democratic astăzi?”, face parte din seria Conferințelor culturale „Grigore T. Popa”, inițiate în urmă cu doi ani de către Universitatea de Medicină și Farmacie, la care au participat cunoscuți istorici, critici literari, antropologi , activiști pentru drepturile omului, politologi sau medici.
În deshiderea conferinței, rectorul UMF Iași, prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, i-a mulțumit pentru prezență domnului Cristian Pîrvulescu, „invitat de marcă al societății noastre, societate care la 30 de ani de la schimbarea schimbărilor încă își caută drumul spre democrație, dar parcă a uitat unde să-l caute”.
Tirania majorității
Încercând să dea o definiție democrației, pe care mulți o raportează la un regim politic, conferențiarul a ajuns și la Alexis de Tocqueville, cel care, după o vizită în SUA, în plină epocă a democrației jacksoniene, descoperă că democrația nu este un regim politic ci o stare de spirit, se referă la modul în care oamenii se raportează unii la alții. În 1835, când renumitul gânditor francez voia să se documenteze despre sistemul sistemul penitenciar american, președinte era Andrew Jackson, „primul populist modern care ajunge la conducerea SUA”. „Era un general semianalfabet, ales de majoritatea fermierilor din Vestul mijlociu, care ura elitele politice din Est și care introduce un sistem care va fi cunoscut sub numele de Spoils System, de politizare a întregului aparat de stat”. „Mulți spun că SUA au pierdut 100 de ani din evoluția lor din cauza acestui sistem”.
În urma vizitei sale în Statele Unite ale Americii, Alexis Tocqueville ajunge la concluzia că există un risc, că majoritatea, în virtutea faptului că este mai numeroasă, poate să-și impună punctual de vedere împotriva adevărului. Este ceeea ce se numește tirania majorității, „pe care o vedem astăzi afirmată ca fiind valoarea centrală a democrației de un Viktor Orban sau de Donald Trump”. De altfel, crede Pîrvulescu, nu întâmplător în biroul lui Trump tronează tabloul lui Andrew Jackson, președinte la care se raportează.
„Putem manipula votul până la 80% din populație”
O altă problemă pusă în discuție de conferențiar este cea a raportului dintre democrație și libertate și despre obsesia iliberalilor, în frunte cu președintele Ungariei, Viktor Orban, că democrația trebuie separată de conspirația liberală pe care Occidentul vrea să o pună în aplicare. „Dar este democrația legată de alegeri?”, se întreabă Cristian Pîrvulescu. „Cambridge Analytica ne arată că nu. Putem manipula votul până la 80% din populație. În 2015, doi psihologi de la Harvard, Epstein și Robertson au publicat un studiu, Efectul manipulatoriu al motoarelor de căutare. Concluzia lor, după un experiment făcut pe mai multe tipuri de public, este că nu există public care să scape efectului de manipulare al motoarelor de căutare. Când dai căutare pe unul dintre motoarele de căutare, vi se oferă o ierarhizare de site-uri sau documente. Este ea neutră? Răspunsul este nu. Ea nu este neutră, este manipulatorie, este produsul unui algoritm care a luat toate tabieturile dvs. Google vă știe și încearcă să vină în întâmpinarea dvs.”, a explicat analistul politic.
Alegeri și războaie. Un film despre manipulare
În conferința sa, analistul politic a analizat și jocurile puterii de la Washington, pornind de la războiul declanșat în Irak de George W. Bush și terminând cu un posibil război, în Venezuela, care i-ar conveni lui Trump. „Atacul din Irak ne costă și astăzi, pentru că acea decizie a lui Bush și Dick Cheney a avut consecințe economice asupra vieții de zi cu zi. Ce a influențat în primul rând? Prețul petrolului, care se traduce în prețurile tuturor produselor pe care le consumăm. Ce se întâmplă astăzi cu războiul din Siria este o continuare oarecum logică a intervenției americane din 2003 din Irak, care era rezultatul alegerii ilegitime a lui George W. Bush ca președinte a SUA în 2000. Pentru că George Bush Jr. a fost ales președinte având, ca Donald Trump, mai multe voturi populare împotrivă. A câștigat votul electorilor, dar nu a câștigat votul popular. Atunci, diferența a fost de 500.000 de voturi, iar în 2016 a fost de 3 milioane de voturi. Hillary Clinton a avut cu 3 milioane de voturi mai mult decât Trump. Dar de data aceasta Donald Trump, spre deosebire de George W. Bush, știa foarte bine, datorită Cambridge Analytica, unde trebuie să intervină ca să câștige electorii. Pentru a se legitima, mai ales dupa 11 septembrie, Bush avea nevoie de o acțiune agresivă în exterior și a folosit Irakul, despre care a crezut că e o țară slabă.
Toni Blair, unul dintre partenerii lui Bush la război, a recunoscut în urmă cu doi ani că este foarte probabil că ceea ce se întâmplă astăzi este efectul acelui atac foarte neinspirat din 2002. Care s-a bazat pe o minciună flagrantă, că Sadam Hussein are arme de distrugere în masă. Donald Trump este un președinte ilegitim. Este un președinte ales cu un număr mare de electori, dar majoritatea americanilor a votat împotrivă. Donald Trump este tentat de a face un război. Are nevoie de a face un război și cred că-l va face în Venezuela pentru că nu vrea să-și asume un război pe care nu-l poate duce până la capăt. Și din punctul ăsta de vedere seamănă mai mult cu Ronald Reagan decât cu George Bush. Dar există foarte mulți care vor un război între SUA și Iran, care ar însemna sfârșitul lumii”.
Iliberalii de ieri și de astăzi
Democrația naște uneori și monștri pentru că un Hitler, de exemplu, „nu a încălcat nicio clipă constituția germană și statul de drept. Hitler a transformat republica de la Weimer în al treilea Reich folosind instrumente legale existente. Constatăm cum, prin intermediul votului, Hitler a fost votat. Mussolini a fost votat. Prin intermediul votului se legitimează o formă de putere profund iliberală”, a arătat Cristian Pîrvulescu.
Și ceea ce s-a întâmplat în trecut, se repetă, pentru că „este ceea ce se întâmplă astăzi sub ochii noștri în Ungaria, Polonia, în Turcia, Rusia ș.a.m.d”. Iar faptul că Fidesz, partidul lui Viktor Orban, a fost acceptat să facă parte din Partidul Popular European (PPE) este o eroare, în opinia analistului politic. „Este normal ca un partid fascist să facă parte dintr-un partid popular, nu cumva prezența lui afectează grav modul cum funcționează acel partid? Unii spun că nu. Domnul Weber, de exemplu, face parte din cei care cred că este mai bine să-l păstreze pe Orban înăuntru, pentru că-l vor cuminți. Dar dacă Orban va transforma în mod radical Partidul Popular European? Este pariul pe care l-a făcut. Din punctul meu de vedere, Victor Orban vrea să schimbe Europa, nu se joacă. Ca și Hitler, vrea o Europă a Națiunilor Suverane. Așa cum exista Axa Roma Berlin în perioada interbelică, azi vedem o frumoasă Axă Roma-Varșovia care se înfiripă, și în jurul căreia începe să oscileze Bucureștiul în mod atât de evident”, a conchis analistul politic Cristian Pîrvulescu.
_________________________________________________
Cine este Cristian Pîrvulescu?
Conf. univ. dr. Cristian Pîrvulescu este născut în 1965, la Ploiești. Din 1992 predă cursuri de introducere în ştiinţa politică, politici comparate şi instituţii politice la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA Bucureşti, unde este decan din 2005. A efectuat numeroase stagii de specializare în străinătate: Institutul de Studii Politice şi Fundaţia Naţională de Ştiinţe Politice din Paris (1995), CESI, Paris (1998), Universitatea Paris X–Nanterre (1998, 2001), CEFIPA, Paris (1999), Institutul German pentru Politică şi Securitate Internaţională, Berlin şi IGMedien, Stutgart (2001), Departamentul de Ştiinţe Politice al Universităţii din Amsterdam, Olanda (2002), SUA (2003). A coordonat programe de cercetare importante: Partide politice şi orientări doctrinare în România anilor ’90 (1995-1998), Democraţie şi multiculturalism (1999-2000), programul european Moress – segmental românesc (2002-2005).
A scris zeci de articole şi studii, multe dintre acestea fiind publicate în paginile revistei „Sfera Politicii”. Alte publicaţii cu caracter ştiinţific au apărut în ediţii ale Barometrului de Opinie Publică, Fundaţia pentru o Societate Deschisă şi „Le monde diplomatique”. Este autorul cărţilor: “Politici şi instituţii politice” (2000, 2002) “Partide si sisteme de partide” (2000, 2007), “Ştiinţa politică” (2001), “Manual de filozofie” (coordonatori :Adrian Miroiu, Doina Ştefănescu) (2003, 2004, 2005, 2006).
Între 1999 – 2005 a fost membru al juriului Barometrului de Opinie Publică, cercetare bianuală realizată de Fundaţia pentru o Societate Deschisă.
Din 1999 este preşedinte al Asociaţiei ProDemocraţia, din 2003 este moderator al Dialogurilor politice organizate de Clubul Prometheus, iar din 2004 este preşedinte al AIRUE (Asociaţia pentru Integrarea României în Uniune Europeană), reţea de organizaţii româneşti şi europene cu o puternică amprentă sindicală. Este membru fondator al Asociaţiei de Ştiinţe Politice şi al Societăţii de Ştiinţe Politice. Din 1996 este membru al Asociaţiei Române de Sociologie. Din 2007 este membru în Comitetul Economic şi Social European.
