Cunoscutul antropolog Vintilă Mihăilescu va susține pe 26 aprilie, de la ora 14.00, în Aula „George Emil Palade”, conferința cu titlul „Corpul cultural”.
„Corpul uman este totdeauna considerat ca o imagine a societății și nu există nici un mod ‘natural’ de a aborda corpul care să nu implice totodată o dimensiune socială” – demonstra Mary Douglas în 1966, trecând în revistă toate culturile pre-moderne ale lumii. Referindu-se la cazul Europei, Jean Baudrillard constata în 1970 că „timp de secole, a existat o străduinţă de a convinge oamenii că nu aveau (un corp, n.n.); astăzi există obstinarea sistematică de a-i convinge de corpul lor. O propagandă necontenită ne aminteşte (…) că nu avem decât un corp şi că trebuie să-l salvăm. (…)…totul probează astăzi că acest corp a devenit obiect de mântuire. Acesta s-a substituit literalmente sufletului în această funcţie morală şi ideologică” Baudrillard anticipează astfel actualul cult al corpului.
Înainte de a fi biologie, corpul a fost cosmogonie. În prezent a devenit ideologie. În viitor ni se promite trans-umanism. Conferința Corpul cultural își propune să prezinte pe scurt tot acest parcurs.
Prof. univ. dr. Vintilă Mihăilescu (n. 23 mai 1951) este şeful Catedrei de Sociologie a Facultăţii de Ştiinţe Politice și directorul Școlii Doctorale din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). Este specializat în etnopsihologie, identitate şi etnicitate, studiul comunităţilor. A fost directorul Muzeului Țăranului Român (2005-2010), are o rubrică permanentă în Dilema Veche (Socio-hai-hui) și a scris numeroase cărți (ultimele două, apărute la editura Polirom:„De ce este România astfel? Avatarurile excepționalismului românesc” și „Hotel Ambos Mundos. Eseu de antropologie borgesiană”). În 2006, a fost decorat de preşedintele României pentru serviciile aduse culturii române (2006).
În 1990 a iniţiat organizarea Societăţii de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei preşedinte a fost între 1994 şi 2000. Între 1992 şi 2000 a fost membru al Société des Européanistes, cu funcţia de secretar pentru Europa de Est.
În perioada 1997-1999 a fost directorul „Observatorului Bucureşti” în cadrul programului PHARE de Dezvoltare rurală.
Între 1998 și 2000 a fost editor şef al “Yearbook of the Romanian Society of Cultural Anthropology”.
Este membru în consiliul ştiinţific/director al: Center for the Study of Balkan Society and Culture (Graz), Ethnobarometer (Rome/Amsterdam), International Association of South-east European Anthropology (Londra) şi South-east European Academic League (Sofia).
A avut numeroase burse de studii la Mission du Patrimoine Ethnologique și a fost visiting professor la universităţi şi centre de studii avansate din Franţa, Elveţia, Germania, Belgia, Canada, Ungaria şi Bulgaria.
Cărți de autor: Fascinatia diferentei, Paideia, Bucuresti, 1999; Socio-hai-hui. O altă sociologie a tranziţiei, Paideia, Bucuresti, 2000; Antropologie. Cinci introduceri, Polirom, Iasi, 2007; Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Curtea Veche, Bucureşti, 2010; Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, Iasi, 2013; Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Cartier, Chişinău, 2013; Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog, Ediţie revăzută şi adăugită, Trei, Bucureşti, 2014; Apologia pîrleazului, Polirom, Iași, 2015; Ascultîndu-l pe Ivan, Vellant, București, 2015; Hotel Ambos Mundos. Eseu de antropologie borgesiană, Polirom, Iași, 2017.
