Cei care l-au cunoscut pe medicul Iulian Stratan știu că nu suferea cuvintele goale, lipsite de conținut, că s-a ferit toată viața de forma fără fond și de superficialitate. Disprețuia impostura și nu punea preț pe titluri și titulaturi. În ultimii ani, s-a desprins total, atât de Clinica ATI a Spitalului “Sf. Spiridon”, pe care a condus-o timp de 27 de ani, cât și de Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași, izolându-se complet și suportând cu demnitate și discreție chinurile unei boli care l-a răpus, în cele din urmă, în acest sfârșit de februarie 2017.

Paradoxal, fondatorul școlii de anestezie și terapie intensivă de la Iași nu și-a dat doctoratul și a rămas, pe partea didactică, șef de lucrări, deși cunoștințele sale se ridicau la nivelul celor mai mari somități din domeniu. “Înainte de era internetului, cabinetul dr. Stratan era locul din Iași cu cea mai bună, mai completă și mai nouă literatură medicală și de specialitate. Medici de toate vârstele, gradele și din toate specialitățile îl căutau și consultau în căutare de noutăți. Iubea cărțile și fremăta când atingea un tratat nou apărut” – își aduce aminte prof. univ. dr. Ioana Grigoraș, Șef Clinică Anestezie-Terapie Intensivă la Institutul Regional de Oncologie Iași.

Iulian Stratan era un profesionist extraordinar de bine pregătit, riguros, curajos, intuitiv, curajos și sever, un mare erudit și un fin și pasionat meloman. “Considerat un om dificil, își masca timiditatea și sensibilitatea printr-o aparentă mizantropie, inclusiv în mediul profesional, de care se desprindea total în conversații, în care se dovedea un om sincer, altruist, generos și înțelept”, îl creionează unul dintre marii chirurgi ai Iașului și un bun prieten – prof. univ. dr. Radu Mihai Diaconescu.

A format unii dintre cei mai buni medici anesteziști din România, prof. univ. dr. Ioana Grigoraș – Șef Clinica ATI la Institutul Regional de Oncologie Iași, ș.l.dr. Mihaela Blaj – Șef Clinică ATI la Spitalul “Sf. Spiridon” sau dr. Bogdan Țuțuianu, coordonatorul departamentului ATI din cadrul Spitalului Arcadia fiind doar câteva dintre exemple. “În permanență ne sfătuia, ne învăța, ne prezenta practici, metode de ventilație, particularități de ventilație la bolnavul cu ARDS, sindromul inflamator, mediatorii proinflamatori și antiinflamatori, într-o vreme în care nu erau nici cărți, nici manuale și când puțină lume stăpânea și știa aceste lucruri”, povestește ș.l. dr. Mihaela Blaj.

A colaborat cu cei mai mari chirurgi, enumerați de către prof. univ. dr. Eugen Târcoveanu: „cu profesorul Chipail, cu profesorul Lazăr, profesorul Chifan, profesorul Dolinescu, cu profesorul Pleșa… Toți aceștia au fost chirurgi mari fiindcă au făcut operații mari și fiindcă el a putut să dea anestezie”. „A fost omul care, dacă îl aveai la capul bolnavului – acolo unde își are locul anestezistul în timpul unei operații, te făcea să te simți mai sigur, indiferent de complexitatea intervenției chirugicale”, punctează prof.univ.dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iași. „Am lucrat peste două decenii împreună, în care am beneficiat substanțial de competența și rigurozitatea sa rezolvând în echipă cazuri deosebite, în special în patologia de urgență dar și în cea oncologică sau endocrină. Era inegalabil în sesizarea complicațiilor postoperatorii și prevedea evoluțiile nefericite”, subliniază prof. univ. dr. Radu Mihai Diaconescu, unul dintre apropiații doctorului Stratan. “Am beneficiat de anestezii excelente, câte o dată pentru ore și ore în șir, dar mai ales am beneficiat de o terapie intensivă postoperatorie la cazurile grave și complicate de o mare complexitate și eficiență. Așa se face că rezultatele favorabile în final, s-au datorat nu numai chirurgului, dar într-o mare măsură și anestezistului”, recunoaște și prof. univ. dr. Cristian Dragomir.

“Întotdeauna și-a tratat colegii cu încredere. Nu era persoană care să țină doar pentru dânsul și aveai tot timpul senzația că e în spatele tău și te susține”, își aduce aminte doamna Elena Strugaru, asistent șef ATI de la Spitalul “Sf. Spiridon”, care îl cunoaște pe medicul Iulian Stratan de peste 30 de ani: “15 ani am făcut anestezie și vreo douăzeci și ceva de ani am fost asistentă șefă și am lucrat cu dumnealui direct, cât a fost șef de clinică”. Cei care ajungeau în preajma doctorului Stratan erau impresionați atât de cunoștințele sale profesionale, cât și de vasta sa cultură. Trebuia să fii permanent pus la punct cu noutățile și să stai la un anumit nivel. Erai obligat prin faptul că dumnealui știa tot”.

Știm cu toții că un om nu dispare pur și simplu, amintirea sa nu se șterge dintr-o clipire, precum senzația unui vis pierdut, atunci când te trezești dimineața. Lumina sa e vie și continuă să pâlpâie în toți cei cu care a interacționat de-a lungul vieții sale și cărora le-a dăruit cel puțin o madlenă.

Mai jos puteți citi gândurile unora dintre cei care l-au cunoscut și care-i poartă un imens respect:

 

 

Prof. univ. dr. Radu Mihai Diaconescu, medic chirug, fost șef al Clinicii a IV-a Chirugie din cadrul Spitalului CF Iași:

“Era inegalabil în sesizarea complicațiilor postoperatorii și prevedea evoluțiile nefericite”

Născut în 1938 într-o familie creștină, tatăl său fiind preot în comuna Țibana, în care a ctitorit o biserică nouă, a fost absolvent merituos al Liceului de băieți din Roman și a reușit la dificilul examen de admitere (13 candidați pe un loc) la Facultatea de Medicină din Iași, în 1956. În facultate făcea parte din una din grupele de elită ale promoției, supunându-l unei concurențe teribile care l-a stimulat permanent, devenind unul din cei mai buni studenți ai seriei noastre și a absolvit studiile în anul 1962, la examenul de stat fiind notat cu 10. Conform repartiției, a optat pentru un post de medic stagiar la Sanatoriul TBC (“Muntele vrăjit”al României) de unde a fost afectat secției de chirurgie. Beneficiind de suportul unui profesionist excelent – doctorul Rujdea – a fost orientat de la început către anestezie, aflată la început de drum, formându-se precoce în această disciplină. Reușind cu brio la examenul de secundariat, a ales un post ATI în Clinica III-a Chirurgie condusă de marele profesor Gheorghe Chipail, care l-a adoptat, îndrumat și format în primii ani de carieră. A fost secundar al profesorului George Litarczek în una din primele serii ale nou înființatei specialități și a devenit succesiv medic specialist (1970) și primar (1979), conducând Clinica de Anestezie și Terapie Intensivă a Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași din 1980 până în 2007. Devotat până la sacrificiu meseriei, a fost preocupat continuu de pregătirea și evoluția sa teoretică și practică, documentându-se, participând la specializări, cursuri de perfecționare și manifestări științifice naționale și internaționale, devenind în ultima parte a carierei o somitate a specialității.

Intuind poate consumul profesional, s-a căsătorit din facultate și a devenit precoce tată, bunic și chiar străbunic. Nu și-a neglijat familia dar timpul, energia și inteligența sa au fost confiscate de activitatea medicală. Am lucrat peste două decenii împreună, în care am beneficiat substanțial de competența și rigurozitatea sa, rezolvând în echipă cazuri deosebite în special în patologia de urgență dar și în cea oncologică sau endocrină. Colaboram direct și sincer, fără orgolii sau idei preconcepute, dar mai ales fără conflicte. Era inegalabil în sesizarea complicațiilor postoperatorii și prevedea evoluțiile nefericite. Nu făcea caz de cunoștințele sale profesionale dar argumenta ritos când dreptatea era (mai totdeauna) de partea lui.

Nu am avut relații deosebite în timpul studiilor, prietenia de cinci decenii între noi s-a format și desăvârșit în timpul activității comune dar și după ce am lucrat în spitale diferite. Am împărtășit amândoi pasiunea pentru lectură și mai apoi cea pentru arte frumoase și muzică clasică. Avea o bibliotecă vastă și era un fidel auditor al concertelor Filarmonicii din Iași.

Avea cunoștințe surprinzător de largi în aceste domenii în care aveam lungi colocvii de la care am învățat multe. Ne contraziceam adeseori fără patimă sau prețiozitate.

Considerat un om dificil, își masca timiditatea și sensibilitatea printr-o aparentă mizantropie, inclusiv în mediul profesional, de care se desprindea total în conversații, în care se dovedea un om sincer, altruist, generos și înțelept. Toate aceste calități le-a demonstrat ani de zile cu prilejul unor evenimente mai puțin fericite din existența amândurora.

A suportat cu stoicism dar conștient și mai ales cu multă demnitate suferința prelungită din ultimii ani, plecând dintre noi senin și împăcat.

 

 

Prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, medic chirurg, rectorul UMF Iași:

“M-a impresionat nivelul pregătirii sale profesionale menținut mereu la standarde internaționale”

Am avut șansa și onoarea de a fi în preajma doctorului Iulian Stratan timp de aproape 20 de ani și consider că activitatea noastră s-a împletit într-un mod absolut plăcut, făcând parte, împreună, din echipa chirurg-anestezist în foarte multe ocazii.

Încă de la începutul venirii mele în Clinica III Chirurgie ca medic secundar (rezident) – în decembrie 1988 și până la pensionarea domniei sale, am fost impresionat de sobrietatea, profesionalismul dar și căldura cu care a abordat mereu relația medic-pacient dar și relațiile profesionale între chirurg și anestezist -reanimator. Comunicarea pe teme profesionale nu a avut niciodată o barieră impusă de profesiune sau de nivelul la care am fost în diferite etape ale dezvoltării mele.

M-a impresionat întotdeauna nivelul pregătirii sale profesionale menținut mereu la standarde internaționale. A fost un profesionist desăvârșit, care îți inspira respect numai dacă îl priveai sau dacă te aflai în preajma sa. Calitățile sale de excelent organizator au permis dezvoltarea unei Secții de Anestezie Terapie Intensivă în Spitalul „Sf.Spiridon”, model pentru oricare alt spital clinic din țară.

A fost omul care, dacă îl aveai la capul bolnavului – acolo unde își are locul anestezistul în timpul unei operații, te făcea să te simți mai sigur, indiferent de complexitatea intervenției chirugicale.

Discuțiile pe care le-am purtat cu domnia sa între operații sau în saloanele de terapie intensivă, atunci când încercam o ușoară relaxare între momentele tensionate generate de o intervenție chirurgicală, m-au făcut să admir vasta sa cultura literară, artistică sau muzicală, bazate pe un solid fundament al unui intelectual rasat, ale unui om de cultură.

Doctorul Iulian Stratan a fost, cu siguranță, unul dintre reperele dezvoltării mele ca medic sau cadru didactic.

 

 

Prof.univ dr. Cristian Dragomir, medic chirurg, fost rector al UMF Iași :

“A introdus concepte noi în terapia intensivă”

A plecat dintre noi discret, așa cum i-a plăcut să trăiască și a lăsat un mare gol în urmă. Suntem mai săraci pentru că am pierdut un mare prieten, suflet nobil, om de aleasă cultură, excepțional profesionist.

Colegi în facultate, ne-am reîntâlnit în Clinica III-a Chirurgicală, la școala Profesorului Gheorghe Chipail, pentru care Iulian Stratan nutrea mai mult decât admirație. Cu timpul, când noi înșine am stat pe propriile picioare, eu chirurg, el anestezist, am format o echipă. Lucrând împreună, ne-am putut cunoaște bine, fiecare cu defectele și calitățile sale iar între noi s-a sudat o prietenie adevărată.

Fire introvertită, cu un gen de timiditate pe care și-o ascundea părând uneori ursuz, era greu de descifrat adevărata lui personalitate. Odată ce reușeai însă, descopereai un om sensibil dar intransigent, de mare probitate, prieten devotat capabil de gesturi impresionante, cu o vastă cultură generală și mai ales un pasionat al profesiei sale. În ciuda unei atitudini sobre și aparent distante, a fost stimat și admirat de colaboratori, rezidenți și studenți, care au văzut în el în permanență un model.

Evoluția sa profesională bazată pe o informare de excepție și un mare volum de muncă în sala de operații și la patul bolnavului a fost continuu ascendentă, ajungând la un moment dat să fie considerat printre cei mai reputați anesteziști din țară. Mereu la curent cu ultimile noutăți din specialitate, a introdus concepte noi în terapia intensivă, mai ales în tratamentul complicațiilor septice din chirurgie.

Am petrecut împreună mulți ani îmbinând în echipa pe care o formasem chirurgia cu anestezia și terapia intensivă, am trăit momente de satisfacție și ne-am regretat împreună insuccesele. A fost o perioadă de colaborare excelentă, când adversitatea dintre chirurg și anestezist, despre care se mai vorbește, ne-a fost complet străină. Mai mult, trebuie să recunosc faptul că dacă am reușit uneori o chirurgie de performanță, s-a datorat și lui Iulian. Am beneficiat de anestezii excelente, câte o dată pentru ore și ore în șir, dar mai ales am beneficiat de o terapie intensivă postoperatorie la cazurile grave și complicate de o mare complexitate și eficiență. Așa se face că rezultatele favorabile în final, s-au datorat nu numai chirurgului, dar într-o mare măsură și anestezistului.

Afectat de o boală necruțătoare, contractată ca preț al profesiei pe care a slujit-o cu pasiune (îmi spunea că știe exact cum și când a contractat acel virus) s-a retras cu delicatețe și demnitate în suferința sa până la sfârșit.

 

 

Prof. univ. dr. Eugen Târcoveanu, medic chirurg, fost șef al Clinicii I Chirurgie din cadrul Spitalului Sf. Spiridon:

“Am început chirurgia laparoscopică grație lui Stratan”

Doctorul Iulian Stratan a fost o figură deosebită a întregii anestezii românești, nu numai a anesteziei din Moldova, locale. A fost, de fapt, cel mai viguros anestezist pe care l-am avut, un profesionist în adevăratul sens al cuvântului. Ne cunoșteam din 1971, am lucrat cu el foarte mult. Chirurgia, fără anestezie, nu este nimic. Trebuie să fie o echipă. La vremea respectivă, îl consideram o persoană dificilă, dar mi-am dat seama, ulterior, ce om extraordinar era. Avea un curaj formidabil, aproape că ne încuraja el pe noi. Doctorul Iulian Stratan a făcut anestezia și reanimarea modernă la Spitalul “Sf. Spiridon”. Cel dinaintea lui provenea din chirurg, dar el a fost primul specialist. Prima anestezie generală care s-a făcut la Iași a dat-o doctorul Tănăsescu, fiul profesorului Tănăsescu. Acesta a confecționat prima sondă de intubație – dintr-un tub, a pus un prezervativ la capătul lui și a adaptat un alt tubușor mai mic, pentru că sonda de intubație trebuie să se etanșeze pe trahee. Apoi a urmat profesorul Untură, tot chirurg, dar anestezia de performanță a făcut-o doctorul Iulian Stratan.

Doctorul Stratan avea o foarte bună legătură cu școala de anestezie de la București. A fost și în străinătate. Pe vremea când nu existau reviste, avea cel puțin cinci abonamente și citea extraordinar de mult. Era foarte riguros și foarte pretențios. Nu scria cu ușurință, avea responsabilitatea a ceea ce scrie. O dată am scris un articol despre anestezie, în care am formulat ce știam eu din literatură despre anestezia în chirurgia laparoscopică. Și i l-am dat lui să-l citească. Mi-a schimbat tot articolul. Și cu exemple din reviste pe care eu nici nu le știam.

Mi-aduc aminte că am început chirurgia laparoscopică în 1993, pe 31 martie, și asta presupunea o anestezie deosebită. Pentru că la chirurgia laparoscopică trebuie să bagi CO2 în cavitatea peritonială, care se poate absorbi și dacă, Doamne ferește, intră într-un vas, se face embolie pulmonară. Tot timpul trebuie să măsori CO2-ul pe care-l expiră bolnavul. Și țin minte că era necesar un aparat, capnometru – el a zis că fără aparatul ăsta nu are rost să începem, și am făcut rost cu greu de el – l-a adus cineva din Belgia, bineînțeles, second-hand. Așa am început chirurgia laparoscopică, grație lui Stratan.

Era foarte sever și acest fapt e foarte util în chirurgie și în terapia intensivă. Acolo e ca-n armată. Acolo nu ai voie să greșești. Acolo trebuie să respecți niște reguli fantastice.

Apoi, avea o ușurință cu care citea bolnavul. Spunea care va merge bine și care nu. Te încuraja, erau bolnavi la limită și te temeai să faci o operație care era excesivă, pentru că operația e o operațiune dirijată asupra organismului, la care nu știi cum răspunde organismul. El avea un talent în a citi, a vedea ce se va întâmpla după operație. Cred că a dat zeci de mii de anestezii. Când era el, făceam șapte operații pe zi. Anestezia are inducție și trei zile. Astăzi, dacă facem trei operații pe zi, într-o sală de operații, e mare lucru.

A creat o școală. A fost foarte dur cu urmașii lui, dar au ieșit niște specialiști de înaltă ținută. Și aș vrea să o menționez pe Ioana Grigoraș, care este unul dintre cei mai buni anesteziști din țară. E foarte apreciată nu numai în România, ci și în afară. Ioana Grigoraș, care a fost urmașul lui Stratan, a plecat de aici și a făcut un nou centru. E foarte greu să o iei de la zero, să-ți creezi toată infrastructura, să-ți formezi personalul. Apoi, este și doamna Mihaela Blaj, o profesionistă de mâna întâi, educată de Stratan, care e șefă la Clinica ATI, o persoană care nu refuză niciodată. Câteodată, situația dintre chirurg și anestezist este mai tensionată: chirurgul supralicitează, iar anestezistul nu are loc în reanimare, nu are întotdeauna toate medicamentele.

Doctorul Stratan a făcut saltul de la anestezie și reanimare pentru operații medii la operații de mare anvergură. În perioada lui s-au făcut duodenopancreatectomii cefalice, hepatectomii – care nu se făceau înainte. A lucrat foarte mult la Bârnova și avea o experiență foarte mare în chirurgia toracică. A colaborat cu profesorul Chipail, cu profesorul Lazăr, profesorul Chifan, profesorul Dolinescu, profesorul Pleșa. Toți acestia au fost chirurgi mari fiindcă au făcut operații mari și fiindcă el a putut să dea anestezie.

 

 

Prof. univ. dr. Ioana Grigoras, medic primar Anestezie – Terapie Intensivă, șef Clinica ATI din cadru IRO, președintele Senatului UMF Iași:

“Foamea de nou era dublată de hotărârea obstinată de a aplica totul în practică”

S-a stins din viață prof. dr. IULIAN STRATAN, fondatorul școlii ieșene de Anestezie și Terapie Intensivă, un adevărat profesionist, așa cum rar sunt astăzi. El a fondat și ridicat învățământul ieșean de licență și de pregătire în specialitatea Anestezie și Terapie Intensivă la un nivel invidiat în țară și în străinătate și a devenit o personalitate marcantă a acestei specialități în Romania.

Avea o foame de nou, de cunoaștere, cum nu am mai întâlnit până azi! Înainte de era internetului, cabinetul dr. Stratan era locul din Iași cu cea mai bună, mai completă și mai nouă literatură medicală și de specialitate. Medici de toate vârstele, gradele și din toate specialitățile îl căutau și consultau în căutare de noutăți. Iubea cărțile și fremăta când atingea un tratat nou apărut.

Foamea de nou era dublată de hotărârea obstinată de a aplica totul în practică. Clinica Anestezie-Terapie Intensivă a Spitalului „Sf. Spiridon” a devenit sub conducerea sa, la acel moment, cea mai modernă și bine dotată din Romania.

Pe lângă cunoștințele „tehnice” ale profesiunii a dăruit elevilor lui cu zilnică generozitate câteva prețioase și rare comori: compasiunea adevărată, profundă față de bolnav, obstinația celor mai înalte standarde de calitate în actul medical, conceptul că niciodată nu e „prea târziu” sau „prea grav” pentru a trata și sacrificiul timpului personal și a vieții personale pentru a practica medicina ca pe o misiune.

Pentru toate aceste comori elevii lui răspândiți prin spitalele din Iași, Moldova, Romania sau prin colțuri ale lumii îi mulțumesc. Îi mulțumesc și îi poartă vie recunoștință și în numele pacienților, care astăzi, peste decenii beneficiază indirect și oriunde în lume de darurile oferite de prof. dr. Iulian Stratan învățăceilor săi.

Într-o zi, cu ani în urmă, am intrat într-o sală de operație după ce profesorul Stratan terminase o anestezie. Pe aparatul de anestezie erau ochelarii Domniei Sale și o carte de poezie, deschisă ca o paranteză în mijlocul activității profesionale, o paranteză de meditație la înțelesurile și frumusețea lumii.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

 

 

Ș.l. dr. Mihaela Blaj, medic primar Anestezie – Terapie Intensivă, Șef Clinică ATI din cadrul Spitalului “Sf. Spiridon”:

“În permanență ne sfătuia, ne învăța, ne prezenta practici”

Era perioada începuturilor în anestezie și terapie intensivă, atunci au început să se pună la punct toate protocoalele, iar doctorul Iulian Stratan a fost cel care le-a implementat, le-a înțeles și le-a practicat. În anii ’90, au început ghidurile de terapie și diagnostic în sepsis, în șocul septic. Dumnealui era foarte bine pus la punct și sindromul inflamator a fost pasiunea lui, a pătruns foarte bine toate aceste mecanisme fizio-patologice la un nivel la care puțini se ridicau și care și astăzi sunt destul de greu de înțeles și de stăpânit. Domnul doctor spunea mereu că anestezia și terapia intensivă sunt o artă și nu-i totul să înveți anumite lucruri, ci să știi cum să le aplici și când să le aplici. În permanentă ne sfătuia, ne invăța, ne prezenta practici, metode de ventilație, particularități de ventilație la bolnavul cu ARDS, sindromul inflamator, mediatorii proinflamatori și antiinflamatori, într-o vreme în care nu erau nici cărți, nici manuale și când puțină lumea stăpanea și știa aceste lucruri. A fost un adevărat formator de școală, aici la Iași.

Chiar dacă părea mai dificilă colaborarea, chiar dacă părea dur, de fapt era un om foarte riguros și foarte corect, care ținea foarte mult ca actul medical să se desfășoare așa cum trebuie. Primau grija pentru pacient și dragostea pentru meseria asta. În spatele acestor aparențe, de om sever , în spatele acestor rigori, îsi gasea timp întodeauna să stea cu noi, să ne povestească. Și cine voia să stea în preajma dumnealui, să-l asculte, avea foarte mult de învățat. Practic, celor din generatia mea de rezidenți dumnealui ne-a pus laringoscopul în mână și ne-a învățat să intubăm.