Academicianul Alexandru Zub va susține, la deschiderea festivă a Zilelor UMF Iași 2018, prelegerea „Istoricii români în războiul de întregire națională”. Ceremonia de deschidere va avea loc vineri, 7 decembrie, de la ora 10.00, în Aula „George Emil Palade”.
„Suntem onorați să-l avem alături de noi, într-un moment de sărbătoare pentru Universitate, pe domnul academician Alexandru Zub, personalitate marcantă a Iașului și unul dintre istoricii de seamă ai României”, a declarat prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iași.
Acad. Alexandru Zub s-a născut la 12 octombrie 1934, comuna Vârfu Câmpului, jud. Botoşani. După absolvirea Şcolii Pedagogice din Şendriceni, jud. Botoşani (1953), a urmat cursurile Facultății de Istorie din Iași. A terminat facultatea ca șef de promoție pe țară, în 1957, dar a urmat o perioadă neagră pentru tânărul absolvent: a fost arestat și condamnat de regimul comunist la ani grei de închisoare, pentru că a organizat, împreună cu alți intelectuali ai vremii, o manifestare studențească cu ocazia aniversării a 500 de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare.
Din 1963 a lucrat în cercetare, inițial în colectivul de istorie medie, apoi în cel de istorie modernă la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași. În 1973 a devenit doctor în științe istorice. Din 1989 este director al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași, iar în prezent este director onorific al instituției. A fost profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (1990-2001) și este membru corespondent al Academiei Române (din 1991) și titular (din 2004). De asemenea, este membru corespondent al Südosteuropa-Gesellschaft, München și al Academiei din Lisabona.
A fost Directeur d’Etudes à l’Ecole des Hautes Etudes, Paris (1993, 2004). În 1995, a primit distincția Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (1995), în 2000 – Ordinul naţional Steaua României în grad de Mare Ofiţer, iar în 2008 – Crucea Casei Regale a României.
Este membru fondator al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (în virtutea recluziunii din anii 1958-1964).
A publicat și coordonat zeci de volume și peste 1000 de articole. Dintre lucrările sale de referință, amintim: Mihail Kogălniceanu. 1817-1891. Biobibliografie, Bucureşti, Ed. Enciclopedică Română/ Ed. Militară, 1971; A.D. Xenopol, 1847-1920. Biobibliografie, Bucureşti, Ed. Enciclo¬pedică Română/ Ed. Militară, 1973; Vasile Pârvan. Efigia cărturarului, Iaşi, Ed. Junimea, 1974; ed. II, 2001; ed. III, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2015; Hundert Jahre Unabhängigkeit Rumäniens, 1877-1977, mit Beiträgen von Alexandru Zub und Gerhard Ernst, Osteuropainstitut, Regensburg, 1978; A scrie şi a face istorie. Istoriografia română postpaşoptistă, Iaşi, Ed. Junimea, 1981; ed. II, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2014; Biruit-au gândul. Note despre istorismul românesc, Iaşi, Ed. Junimea, 1983; 20132; ed. III, seria Opere, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016; De la istoria critică la criticism. Istoriografia română la finele secolului XIX şi începutul secolului XX, Bucureşti, Ed. Academiei, 1985; ed. II, cu subtilul Istoriografia română sub semnul modernităţii, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 2000; Cunoaştere de sine şi integrare, Iaşi, Ed. Junimea, 1986; ed. II, cu subtilul Identitate, durată, devenire istorică, Iaşi, Ed. Universităţii „Al. I. Cuza”, 2004; Istorie şi istorici în România interbelică, Iaşi, Ed. Junimea, 1989; ed. II, 2003; ed. III, (seria Opere) Iași, Ed. Universității „Al. I. Cuza”, 2015; Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă, Iaşi, Ed. Junimea, 1997, 2015;35. Opere (serie de autor la Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iași: Mihail Kogălniceanu istoric, 2012; A scrie şi a face istorie. Istoriografia română postpaşoptistă, 2014; Junimea. Implicaţii istoriografice, 2014; De la istoria critică la criticism, 2014 etc).
Într-un interviu, acad. Alexandru Zub mărturisea: „Un istoric trebuie să fie pasionat, ambițios – ambiția este combustia, focul sacru care îl animă, îi intreține pasiunea. Dar trebuie sa fie totodată modest, să aibă conștiinta precarității sale, ca individ si ca meseriaș în istoriografie. Nu se mai produc studii cu pretenția adevărului absolut, nu se mai pot aștepta lucruri definitive. Există un anumit relativism filozofic al istoriei în care își află fiecare locul”.
