Pe 7 decembrie, cu ocazia Zilelor Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, Muzeul de Istorie a Medicinei găzduiește o expoziție documentară despre medicul francez Jean Clunet, unul dintre adevărații eroi ai Primului Război Mondial. Expoziția face parte din cadrul programului Centenar al Primăriei Municipiului Iași și este realizată în colaborare cu Institutul Cultural Francez Iași.
Marea epidemie de tifos din 1017. O lecție de sacrificiu
În 1916, războiul l-a adus pe tânărul căpitan Jean Clunet la București, în cadrul celebrei Misiuni Militare Franceze condusă de generalul Berthelot. A fost medic-șef la Spitalul de Infecțioase și a publicat, împreună cu dr. Imbert, o serie de articole de educație sanitară, inclusiv despre tratarea tifosului exantematic. Ajunge apoi la Iași – odată cu valul de refugiați în frunte cu familia regală, membrii Guvernului și ai Parlamentului. Din cauza mizeriei, în 1917 izbucnește și o epidemie teribilă de tifos, care a decimat mii de oameni. Clădirile principalelor instituții erau transformate peste noapte în spitale, iar medicul Clunet improvizează un spital de campanie în vila Greierul, din Bucium, a avocatului Vasile Sculy Logothetides, fratele lui Leon Sculy – profesorul care a ținut cursul inaugural al Facultății de medicină din Iași, la 1 decembrie 1879. Aici a îngrijit bolnavii, ajutat de trei asistente de la „Societatea pentru ajutorarea militarilor răniți” și de zece călugărițe de la Congregația Sfântul Vincent de Paul. Dr. Clunet era un specialist neîntrecut, astfel că rata de însănătoșire era apreciabil de mare.
În martie, dr. Clunet este răpus el însuși de tifos. Avea 39 de ani și lăsa în urmă o soție însărcinată. Medicul francez este înmormântat ca un adevărat erou, alături de alți membri ai Misiunii Franceze, după cum relatează presa vremii (Evenimentul, 28 martie 1917): ”Azi la ora 10 dimineaţă s’a făcut cu o mare solemnitate, înmormântarea celor cinci suflete de elită martiri ai datoriei: Lt Colonel Georges Dubois, Dr Clunet, M-ele Antoinette soră de caritate, M-ele Filipe infirmieră majoră şi un soldat din trupa de specialităţi, trimişi în ţară. Biserica Catolică unde erau depuse corpurile neînsufleţite ale acestor eroi era neîncăpătoare, faţă de numărul celor cari au ţinut să dea ultimul lor salut, asistând la oficiarea serviciului religios.
Erau de faţă d-nii: General Berthelot, Marchizul de Saint Aulaire ministru Franţei, I. I. C. Brătianu Preşedintele Consiliului de miniştri, (…) toţi parlamentarii aflaţi în Iaşi ataşaţii militari, misiunea Sanitară Franceză, cea rusă şi un număr mare de ofiţeri Francezi, ruşi şi români precum şi un număr mare de personalităţi.
Corpurile neînsufleţite ale celor cinci eroi erau aşezate pe catafalcuri în mijlocul bisericei, acoperite de tricolorul Francez şi Român, înconjurate de numeroase coroane şi jerbe de flori (…)”.
În celebrul ei Jurnal, regina Maria consemna tristul eveniment – ”La ieşirea din spital, m-am întâlnit cu un preot catolic care tocmai venea de la Vila Greierul şi care mi-a dat vestea dureroasă că Clunet a murit! A fost o lovitură grea. Speram din toată inima să-şi revină, el, care se ocupase de tot spitalul, care cu o energie neobosită şi un curaj admirabil rânduise totul bine şi luptase împotriva unor greutăţi înfricoşătoare. Iar acum a murit şi el, victimă a propriului devotament, a propriei abnegaţii. Vai ! Tristă, tristă veste.
Când am ajuns acolo toată lumea era înlăcrimată. Biata lui soţie stătea pe marginea patului în care el era întins atât de liniştit, dar atât de palid şi menimşcat, el care era întruchiparea energiei şi a vieţii. Entuziasmul pe care îl arăta faţă de munca lui avea în el chiar ceva uşor exaltat, neliniştit. Erau o pereche cum nu se poate mai devotată, iar soţia lui va naşte în august. Primul copil l-a pierdut chiar înainte să vină aici, soţul o luase cu el ca să-şi mai uite durerea, iar acum l-a pierdut şi pe el, a rămas singură într-o ţară străină!
Am încercat să găsesc vorbe care să-mi exprime compasiunea căci de consolare nu poate fi vorba în astfel de clipe. Dar era simplă şi demnă în durerea ei. Dacă n-ar fi fost situaţia în care se află, ar fi rămas aici, liniştită, să-i continue munca. E o femeie mărunţică şi drăguţă, cu ochi mari, negri, patetici.
A fost foarte, foarte tristă vizita mea la Vila Greierul!”
În memoria eroilor francezi a fost ridicat și un monument funerar, realizat de către sculptorul Salvador Scutari, pe soclul căruia au fost săpate în piatră următoarele cuvinte, în franceză: „À la memorie de ceux qui sont morts au grierul victimes de leur devouement și în română: În amintirea celor ce au murit la Vila grierul Victima devotamentului lor”. Monumentul se află în Bucium, în fața Spitalului de Pneumoftiziologie „Dr. Clunet” din Iași.
