După poveștile dr. Rareș-Vasile Tracicaru, ale dr. Thomas-Gabriel Schreiner, ale dr. Karina-Alexandra Cojocaru, ale dr. Radu-Petru Soroceanu și ale drd. Miruna-Maria Furtună, seria „Poveștile CEMEX-ului” continuă cu o cercetătoare care a unit clinica, laboratorul și formarea internațională. În acest episod o descoperim pe asist. univ. dr. Ioana Creangă-Murariu, medic specialist în Oncologie Medicală la Institutul Regional de Oncologie Iași, asistent universitar la UMF „Grigore T. Popa” și cercetător în cadrul Centrului Avansat de Cercetare-Dezvoltare în Medicină Experimentală „Prof. Ostin C. Mungiu” – CEMEX.

Activitatea ei de laborator a început din dorința de a extinde limitele practicii medicale. Impulsul de a căuta răspunsuri dincolo de rutina clinică a ghidat-o spre un parcurs internațional, cu stagii de formare la Istanbul și Budapesta, ani de studiu și publicații de impact. Acest drum al excelenței a fost validat recent prin susținerea tezei sale de doctorat în cotutelă cu prestigioasa Universitate Semmelweis din Budapesta, fiind distinsă cu cel mai înalt calificativ: „Summa Cum Laude”.

Este o performanță academică importantă, dar și o poveste despre curajul de a începe de la zero, despre perseverență, despre empatie și despre convingerea că cercetarea trebuie să ajungă, în cele din urmă, acolo unde contează cel mai mult: la pacient.

Un telefon, o întâlnire și începutul unei alte perspective asupra medicinei

Colaborarea cu centrul a început în timpul rezidențiatului, într-un moment în care simțea nevoia unei noi provocări profesionale.

„Am început rezidențiatul și, la fel ca orice tânăr medic la început de drum, m-am lovit de tot ce înseamnă limitările sistemului de sănătate, de birocrație și rutină. La momentul respectiv am zis că îmi doresc ceva mai mult.”

O recomandare din partea medicului coordonator cu care colaborează a adus-o în atenția prof. univ. dr. Bogdan-Ionel Tamba, care coordona un proiect de cercetare în cadrul CEMEX și avea nevoie de un doctorand. Era în vacanță când a primit telefonul că profesorul dorește să o cunoască.

„Mi-am făcut bagajele în ziua respectivă și am plecat înapoi spre Iași. A doua zi l-am cunoscut pe domnul profesor Tamba, și i-am povestit de ce anume îmi doream să fac doctoratul.”

Așa a început o colaborare care avea să-i schimbe perspectiva asupra medicinei și asupra propriului viitor profesional. La început, însă, cercetarea era un teritoriu complet nou. Nu lucrase niciodată într-un laborator de culturi celulare și nu avusese experiență cu modelele experimentale pe animale.

„Nu văzusem niciodată un laborator de cercetare preclinică până în acel moment și am fost profund impresionată când am intrat prima dată în CEMEX.”

Primele luni au însemnat învățare de la zero, trecerea prin mai multe laboratoare, familiarizarea cu tehnicile și cu instrumentele de lucru. A fost o perioadă în care a trebuit să descopere nu doar cum se desfășoară un experiment, ci și cum gândește și lucrează un cercetător. A colaborat îndeaproape cu fiecare cercetător, a fost curioasă să înțeleagă cum se desfășoară fiecare experiment, chiar dacă nu erau din aria ei de expertiză.

Pentru a învăța tehnicile de culturi celulare necesare realizării tezei de doctorat, a beneficiat de o bursă de trei luni la Medipol University din Istanbul, unde a învățat cum se inițiază culturile primare de neuroni proveniți din rădăcina dorsală vertebrală. Experiența a depășit așteptările inițiale. Dincolo de competențele tehnice dobândite, a descoperit o comunitate academică deschisă și colaborativă, cu care păstrează legătura și astăzi.

„Pe lângă faptul că am învățat tehnica necesară pentru teza de doctorat, mi s-a oferit ocazia de a învăța și altele din aceeași sferă la care inițial nu mă gândisem, dar care s-au dovedit a fi utile experimentelor mele. Practic am reușit să-mi însușesc mai multe tehnici decât aveam în plan.”

Este una dintre experiențele care arată cum CEMEX a funcționat, în parcursul său, nu doar ca loc de desfășurare a cercetării, ci și ca punct de plecare către oportunități internaționale de formare și colaborare.

Un doctorat despre canabinoizi, cancer și siguranța pacientului

Teza de doctorat, intitulată „Translational Approach of Cannabinoids in Oncology: In Vitro, In Vivo, and Clinical Applicability”, a abordat o temă de mare interes pentru oncologia contemporană: potențialul canabinoizilor în controlul simptomelor asociate cancerului și în modularea dinamicii tumorale.

Cercetarea a urmărit cinci compuși nou sintetizați, care nu fuseseră investigați anterior în această arie, analizând atât posibilele beneficii, cât și riscurile utilizării lor. Au fost investigate trei direcții esențiale: ameliorarea neuropatiei induse de chimioterapie, potențiala activitate antitumorală, inclusiv interacțiunea cu chimioterapia, și siguranța administrării.

Alegerea temei are o relevanță aparte în contextul interesului tot mai mare pentru produsele pe bază de canabis în rândul pacienților oncologici. Popularitatea lor nu este însă echivalentă cu existența unor dovezi suficiente privind eficacitatea și siguranța, având în vedere multitudinea de preparate disponibile.

„Sunt medicamente populare în rândul pacienților cu cancer, doar că sunt intens heterogene din punct de vedere al compoziției chimice, fiecare având efecte aparte. Mai mult, nu sunt suficient studiate. Un medicament poate fi util pentru un tip de pacient și să cauzeze efecte adverse serioase pentru altul; terapia trebuie individualizată.”

Aceasta este, de fapt, una dintre mizele importante ale doctoratului: dincolo de identificarea unor potențiale beneficii terapeutice, cercetarea trebuie să clarifice și riscurile, să identifice categoriile de pacienți care ar putea beneficia de un tratament și pe cele pentru care acesta ar putea fi nepotrivit.

Experiența de la Semmelweis: zece luni de rigoare, colaborare și maturizare științifică

Partea experimentală, desfășurată la CEMEX, a fost completată de una translațională, realizată în colaborare cu Centrul de Medicină Translațională al Universității Semmelweis. Această experiență s-a desfășurat datorită acordului încheiat în anul 2022 între IOSUD UMF Iași și Centrul de Medicină Translațională de la Universitatea Semmelweis, care oferă studenților doctoranzi care sunt și rezidenți oportunitatea de a participa la programul de doctorat în cotutelă în Medicină Translațională.

A petrecut zece luni în centru, într-un mediu academic în care fiecare etapă a cercetării era atent planificată, toate ideile dezbătute în echipe cu specialiști, iar activitatea individuală se desfășura într-un cadru de colaborare și rigoare metodologică.

Decizia de a pleca nu a fost una ușoară.

„La momentul respectiv a trebuit să mă gândesc dacă sunt dispusă să opresc rezidențiatul pentru un an și să mă mut în altă țară pentru o perioadă așa lungă. A fost un sacrificiu personal, financiar și profesional, dar a meritat foarte mult.”

La Budapesta a descoperit un mod de lucru foarte bine structurat, în care fiecare zi avea obiective clare și fiecare etapă a proiectului era construită cu atenție.

„În schimb, știam în fiecare zi ce anume trebuie să fac, care e următorul pas. Toți doctoranzii făceau în același timp o anumită etapă pentru proiectul lui. Fiecare proiect era discutat în mod particular de o echipă desemnată ce cuprindea specialiști în domeniu, metodiști, statisticieni; fiecare își aducea contribuția pentru succesul proiectelor. Adică o rigoare foarte, foarte mare.”

În cadrul Centrului, sub îndrumarea prof. univ. dr. Péter Hegyi, a învățat metodologia realizării de review sistematic și meta-analiză, studii clinice, registre de pacienți și statistică medicală. Astfel, utilizând meta-analiza, rezultatele obținute în laborator au fost puse în contextul întregii literaturi științifice disponibile.

Concluziile cercetărilor au evidențiat beneficii potențiale ale canabinoizilor asupra durerii și anxietății, dar și riscuri importante, în special în cazul medicamentelor cu un conținut ridicat de THC. Acestea au fost asociate cu un risc de până la zece ori mai mare de efecte adverse psihiatrice. Mai mult, a obiectivat efecte antitumorale clare pentru glioblastom și cancer de sân, în urma analizei literaturii preclinice.

Pentru practica medicală, mesajul este unul esențial: tratamentul nu poate fi recomandat nediferențiat, iar istoricul pacientului trebuie evaluat cu foarte multă atenție.

„Aș aplica rezultatele studiului astfel: dacă am un pacient cu un istoric de boli psihiatrice, nu-i voi recomanda niciodată canabinoizi pentru ameliorarea durerii. Însă un pacient în tratament cu doze crescute de medicație opioidă, cu durere refractară sau cu efecte adverse, ar putea beneficia de completarea schemei cu medicație pe bază de canabinoizi.”

Este genul de concluzie care ilustrează foarte bine rostul cercetării translaționale: să transforme observațiile experimentale și analiza dovezilor în informații utile pentru deciziile clinice.

„Cercetarea noastră nu trebuie să conducă la câteva articole uitate într-un colț de PubMed, ci să genereze rezultate care să aibă o aplicabilitate clinică reală pe pacienți.”

Colaborarea s-a concretizat în publicații științifice internaționale, iar parcursul doctoral în cotutelă, coordonat de prof. univ. dr. Bogdan-Ionel Tamba, coordonatorul CEMEX, și de prof. univ. dr. Péter Hegyi, directorul Centrului de Medicină Translațională din cadrul Universității Semmelweis din Budapesta, a culminat cu susținerea cu succes a tezei și obținerea calificativului Summa Cum Laude.

Dincolo de rezultate, omul din spatele cercetării

Ioana vorbește despre participarea la congrese internaționale importante — European Society for Medical Oncology (ESMO), International Association for the Study of Pain (IASP), European Pain Federation și NeuPSIG — cu aceeași modestie cu care vorbește despre începuturile sale în laborator.

A prezentat rezultate ale cercetării în fața comunității științifice internaționale, iar lucrările sale au atras interesul specialiștilor. Când este întrebată despre succesul acestor participări, răspunde simplu:

„Am avut ceva succes. Nu știu dacă e neapărat mare sau nu. Vedem dacă pacienții chiar vor beneficia de rezultate.”

În spatele acestei modestii se află însă multă muncă: articole publicate în reviste internaționale, prezentări la congrese de referință, implicare în proiecte naționale și europene și o activitate de cercetare care continuă să se dezvolte.

Dar poate că cel mai personal aspect al parcursului Ioanei este felul în care privește profesia de medic oncolog. A ales oncologia tocmai pentru că este un domeniu dinamic, în care lucrurile se schimbă permanent și în care nu există riscul de a te plafona. Știa însă că va fi o alegere dificilă din punct de vedere emoțional.

„Eu cred că în meseria mea este un avantaj dacă ești o persoană empatică. De cele mai multe ori simt nevoia să mă apropii de pacienții mei.”

Nu vorbește despre empatie ca despre o calitate abstractă, ci ca despre o parte esențială a actului medical, care presupune implicare și disponibilitatea de a înțelege cu adevărat prin ce trece celălalt.

„Uneori e mai greu, îți rămân lucruri în suflet. Dar mi se pare că o medicină de calitate se face atunci când încerci să te pui în pielea pacientului tău ca și cum ai fi tu, sau ca și cum ar fi apropiatul tău. E greu, dar așa găsești cele mai bune soluții pentru persoana respectivă.”

O nouă generație de medici care înțeleg medicina dincolo de spital

Pentru Ioana, activitatea didactică este o altă sursă importantă de satisfacție. Lucrul cu studenții îi oferă posibilitatea de a contribui la formarea unor viitori medici și de a le deschide perspective pe care ea însăși nu le-a descoperit în timpul facultății.

„Studenții sunt oameni în formare, îi poți direcționa doar prin câteva cuvinte și le poți schimba cursul vieții sau cursul alegerilor pe care le fac în viață.”

Îi încurajează să aplice la burse, să plece în mobilități internaționale, să descopere laboratoare și centre de cercetare și să nu considere că medicina înseamnă exclusiv activitatea din spital.

„N-au de unde să știe că sunt pasionați, până nu încearcă.”

Este un mesaj care vine și din propria experiență. Nici ea nu știa în timpul facultății că poate construi un parcurs profesional în care activitatea clinică să fie completată de cercetare și mediul academic.

„În facultate nu știam că se face cercetare de calitate și la UMF Iași, nu știam că pot aplica ca voluntar la CEMEX și să văd dacă mi se potrivește o carieră în cercetare. Credeam că medicina înseamnă să fii medic în spital și atât.”

Privind în urmă, consideră că întâlnirea cu centrul a fost o întâmplare norocoasă, dar nu confundă oportunitatea cu succesul obținut ulterior.

„A fost inițial un noroc. Faptul că l-am întâlnit pe domnul profesor și am văzut ce activități au loc în CEMEX a fost un noroc în momentul inițial. După, a fost 100% muncă, adaptare, eșec, readaptare.”

Viitorul: medic, cercetător și profesor

Unul dintre obiectivele profesionale ale Ioanei este să ajungă la modelul de Clinician Scientist, întâlnit în centre universitare importante din lume, unde medicii își pot împărți timpul între activitatea clinică, cercetare și mediul academic.

„Mi-ar plăcea să fiu un Clinician Scientist, carieră ce îți permite să îți împarți timpul în mod egal între clinică, cercetare și partea academică. Asta ar fi viitorul meu.”

Deși consideră că sistemul din România nu facilitează încă suficient acest tip de carieră, nu își dorește să plece din Iași. Dimpotrivă, vorbește cu apreciere despre infrastructura, finanțările, proiectele și oamenii din CEMEX.

„În Iași mi se oferă orice. Nivelul la care se desfășoară cercetarea în CEMEX, resursele, expertiza umană, proiectele de cercetare, finanțările, sunt la fel de bune, poate chiar mai bune decât în alte zone din Europa. N-aș avea niciun motiv să plec la alt laborator pentru că în CEMEX mi s-au oferit orice am nevoie. Și echipa e faină. Echipa e super faină.”

În prezent, continuă să dezvolte noi proiecte pornind de la rezultatele doctoratului, cu interes pentru interacțiunea dintre canabinoizi, micromediul tumoral și imunoterapie. Sunt întrebări complexe, ale căror răspunsuri ar putea contribui la o mai bună înțelegere a mecanismelor implicate în progresia cancerului și în răspunsul la tratament.

Iar pentru viitor își propune să găsească acel echilibru între spital și cercetare care să-i permită să rămână aproape de pacienți, fără să renunțe la întrebările științifice care o motivează.

Profilul Ioanei Creangă-Murariu completează seria cu o lecție despre cercetarea care nu se oprește la articol. Un doctorat în cotutelă, o bursă la Istanbul, zece luni la Semmelweis și calificativul Summa Cum Laude sunt etape ale aceluiași drum: de la o întrebare născută în clinică, prin laboratorul CEMEX, până la o informație pe care medicul o poate folosi la patul bolnavului.

Urmăriți seria „Poveștile CEMEX-ului” pentru a descoperi alte povești ale tinerilor cercetători care schimbă medicina prin curiozitate, muncă în echipă și viziune.