Ziua Unirii, sărbătorită cu o expoziție de excepție: „Societatea de Medici Naturalişti din Iaşi – prima academie naţională în spirit european”

Luni, 24 ianuarie, la  Muzeul de Istorie Naturală, în sala de conferințe a Societății de Medici și Naturaliști Iași, a avut loc vernisajul expoziției „Societatea de Medici Naturalişti din Iaşi – prima academie naţională în spirit european”. Curatori: prof univ dr. Dana Baran, profesor emerit de Istorie a Medicinei, și prof. univ. dr. Eugen Târcoveanu, vicepreședintele Societății de Medici și Naturaliști Iași. La manifestare au participat, alături de membri ai comunității academice a UMF Iași, primarul Iașului, domnul Mihai Chirica și doamna dr. Aurica Ichim, director al Muzeului Municipal „Regina Maria” Iaşi.

Prof. univ. dr. Dana Baran a prezentat, succint, istoria Societății de Medici și Naturaliști Iași, prima societate științifică de tip european din Țările Române și rolul pe care l-au avut membrii acesteia în înfăptuirea Unirii de la 1857. Societatea își continuă activitatea și astăzi, sub conducerea prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.

De asemenea, pe lângă sărbătorirea unui moment istoric atât de important pentru români: 163 de la Unirea Principatelor Române, evenimentul a fost și un prilej pentru publicul ieșean de a admira, în premieră, clădirea Muzeului de Istorie Naturală, care a fost restaurată  recent, cu fonduri europene. Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi a fost înfiinţat în 4 februarie 1834 de către membrii Societății de Medici și Naturaliști Iași, fiind primul de acest fel din Principatele Române. Primul sediu al muzeului a fost o sală din casa agăi Alecu Balș de pe ulița Podu Verde – bulevardul Copou. În 1838, s-a mutat în Sala mare de la Academia Mihaileană, iar în anul 1844 s-a cumpărat pentru muzeu cu 3000 de galbeni, casa vornicului Costachi Sturza – actualul sediu de pe Bulevardul Independenței. „Muzeului fiindu-i necesar un spaţiu mai mare, vornicul Costache (Costăchel) Sturza, preşedintele societăţii, oferea casa soţiei sale Agripina Sturza, primită ca zestre de la părinţi – logofătul Vasile Roset şi soţia Safta. Se afla pe locul alteia mai vechi, <cu pivniţă de chiatră> în fosta uliţă a Hagioaei, vândută pe la 1726 de cronicarul Ion Neculce. Avea 9 odăi la etaj, 7 odăi la parter, gherghir, pivniţă, cuhne, grajd, şura, hambar, fânărie şi nelipsita fântână. Preţul fiind 3000 de galbeni – mai puţin cu vreo 500 galbeni decât preşăluirea, se iniţia un împrumut cu 100 de acţiuni a 30 galbeni, ce urmau a fi cumpărate de membrii Societăţii şi alţi binefăcători. Reuşindu-se a se strânge mare parte din sumă, cu ajutorul Visteriei, în 30 Ghenar 1844 se cumpăra imobilul din „Uliţa Târgului de Sus” cu întăritura <vremelnică> a Divanului din 1 februarie 1844 şi <statornică> din 31 octombrie 1844”, scrie regretatul Ion Mitican, autor al mai multor cărți și articole care evocă Iașul de altădată.

Societatea de Medici și Naturaliști Iași și Mica Unire

Istoricul ieșean N.A. Bogdan a împărțit activitatea Societății în patru perioade: de formațiune (epoca cuprinsă între formarea Cercului ieșean de cetire medicală și retragerea din activitate, pentru motive medicale, a doctorului Czihak), de tranziție (epoca cuprinsă între anii 1844 și 1859 , când membrii societăți au fost implicați în mișcările sociale desfășurate în Moldova precum Revoluția de la 1848 și Unirea Principatelor), de lâncezeală (epoca cuprinsă între anii 1860 și 1886, perioadă în care activitatea societății s-a redus la întruniri de ordin administrativ) și de regenerare, ce corespunde perioadei începând cu 1887, perioadă marcată de reluarea activității științifice și de publicarea, inițial lunară, a Buletinului Societății de Medici și Naturaliști din Iași, publicație ce va adopta din 1924 titlul „Revista Medico-Chirurgicală a Societății de Medici și Naturaliști din Iași”.

Între perioada de tranziție și cea de lâncezeală științifică, membrii societății – toți unioniști, au avut o activitate politică intensă, care a culminat cu momentul alegerii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pe 3 ianuarie 1859. Istoricul ieșean N. A. Bogdan, cel care a redactat una dintre cele mai consistente monografii ale Iașului, descrie scena „Grupării de la Elefant”: „… era în preajma alegerei, care trebuea să se facă în ziua de 5 Ianuar 1859; o mare parte din deputaţii ce urmau să aleagă pe Domnitor, se întruniseră cu două seri înainte, la 3 ale acelei luni, în sala de şedinţe a Muzeului Istorico-Natural. Se făcură discuţiuni tumultoase, fiind propuşi mulţi candidaţi la domnie, între cari Lascar Catargi, Vasile Alexandri, Costaki Negri, Scarlat Roset, din partea liberalilor, iar pe de altă parte Mihai Sturza, fostul Domn al Moldovei şi unul din fiii săi, Grigore Sturza. Tîrziu pe la 11 ore de noapte, Mihail Cogâlniceanu supărat că nu se poate hotărî o majoritate asupra unei persoane agreată de toţi, plecă acasă la el, şi după el voiră să plece mai mulţi; atunci însă, deputatul Pisoschi se puse în uşă şi cu un pistol în mînă, ameninţă că se va sinucide acolo, dacă deputaţii nu se vor înţelege în acea noapte, pentru alegerea unei persoane, căreia să se jure toţi a-i da voturile în ziua alegerii oficiale, spre a se evita mai ales reuşita lui Mihai Sturza, ce nu era agreat de nici unul din deputaţii tineri ai Moldovei. După un răstimp, Pisoschi emise ideia de a se da la o parte toţi candidaţii propuşi, spre a nu jigni prea mult pe unii partizani în folosul altora şi să se aleagă de candidat pe Colonelul Alexandru Cuza. Pronunţarea acestui nume, în lipsa persoanei sale, produse un efect neaşteptat asupra întregei asistenţe, şi în cîteva clipe toţi aprobară şi se uniră în idea de a se alege ca Domn al Moldovei pe Cuza, ce era cunoscut de toată lumea ca un om de o perfectă onestitate şi de o rară inteligenţă. Se făcu imediat o cercare, prin votare cu bile secrete, a tuturor celor de faţă şi se constată că toţi cei 32 membri ce erau în sală admiteau candidatura lui Cuza, renunţînd la candidaturile fie personale, fie ale favoriţilor lor. Faptul fu adus în aceiaşi noapte la cunoştinţa şi a lui Cogălniceanu, care aprobă numai decît alegerea, şi a lui Cuza, care fu uimit de o veste atît de negîndită şi neaşteptată. Lumea locală aflînd apoi faptul petrecut în casa Muzeului (Cabinetul Elefantului) a păstrat o vie amintire acestuia şi mai tîrziu s-a dispus fixarea în peretele interior al Salei în care s-a petrecut alegerea, a unei plăci de marmură, pe care s-au săpat rîndurile următoare: «În această sală de şedinţe a Societăţii de Medici şi Naturalişti, s-a făcut la 1859, în ziua de 3 ianuarie, alegerea premergătoare a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei»”.