In memoriam Prof. Univ. dr. Cristian Dragomir (28 aprilie 1940 – 5 februarie 2022)

Cristian Dragomir s-a născut la Bârlad într-o perioadă grea, în 28 aprilie 1940, în noaptea sfântă de Înviere (de aceea primul nume este Cristian), tatăl fiind militar de carieră, combatant pe front. A  absolvit Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad, liceu foarte bine cotat, cu profesori adevărați din perioada interbelică.

A absolvit Facultatea de Medicină a Institutului de Medicină și Farmacie Iași în 1962, unde erau profesori renumiți la toate disciplinele precum: profesorul Gheorghe Chipail, care i-a marcat evoluția profesională și chiar viața, profesorul Vladimir Buțureanu, profesorul  Ion Enescu, profesorul Ion Iancu, profesorul Gheorghe Chișleag, profesorul Vasile Dobrovici. A fost extern și intern prin concurs și a lucrat în Clinica III Chirurgie de la Spitalul „Sf. Spiridon”, unde a rămas întreaga viață și unde l-a avut ca mentor pe prof. Gheorghe Chipail. Ca tânăr absolvent a beneficiat de acea extraordinară formă de pregătire care era internatul prin concurs, care i-a asigurat o bază solidă de dezvoltare în chirurgie.

În 1972, a obținut o bursă în Anglia prin British Council, trimis de rectorul de atunci, profesorul Gheorghe Scripcaru, ca tânăr cercetător la Mount Vernon Hospital, departamentul de chirurgie plastică și arși, unde  a stat un an. Întors în țară, în 1980 a scris monografia „Chirurgia plastică și reparatorie”, apărută la Editura Junimea Iași, foarte apreciată. Obține titlul de doctor în medicină  în 1974 cu teza de doctorat „Osteosinteza extraarticulară de col femural” având ca îndrumător pe profesorul Gheorghe Chipail. De fapt a fost fondatorul chirurgiei plastice la Iași, selectând tineri talentați care au configurat disciplina în viitor (Theodor Stamate, Ștefan Luchian, ajunși ulterior profesori la Iași și București).

Pe linia Ministerului Sănătății a urcat toate treptele devenirii profesionale: medic specialist, medic primar prin examene dure, cu locuri limitate pentru cadrele didactice la București. A fost preferatul profesorului Chipail, dar și al profesorului Ion Juvara.

Pe linie didactică a fost asistent universitar încă de la început, iar după 1990, când nu mai erau posturi de predare, a devenit șef de lucrări și profesor universitar. Se anunță o carieră strălucită datorită calităților tânărului chirurg, școlit în Anglia: tenacitate, spirit novator, putere de muncă, inteligență, îndemânare și, mai ales, integritate morală fată de profesie, bolnavi și colaboratori.

Cu mare experiență în chirurgia ortopedică și chirurgia plastică, lucrând într-un serviciu cu mare volum de intervenții majore, Cristian Dragomir devine în scurt timp un reputat chirurg, specialist în chirurgia oncologică, esofagiană, hepatică, pancreatică, realizând în cei 50 de ani de activitate chirurgicală  peste 25.000 de intervenții chirurgicale. A fost un clinician desăvârșit și un operator curajos. În chirurgia digestivă a abordat toată gama de intervenți. rezecții de esofag, rezecții hepatice și pancreatice, chirurgia căilor biliare, colectomii, rezecții și amputații de rect, intervenții laparoscopice, practicând o chirurgie de avangardă. A condus Clinica a III-a Chirurgie de la Spitalul „Sf. Spiridon ” pe care a denumit-o, după maestrul său, Clinica „Prof. dr. Gheorghe Chipail”.

A avut o activitate științifică remarcabilă, concretizată în lucrări științifice valoroase, monografii, capitole în tratate naționale.

A fost prorector în repetate rânduri la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași și rector între 2006 și 2008. A dezvoltat relații de colaborare cu universități din Bruxelles – Belgia, unde a trimis sute de rezidenți pentru formare și a dezvoltat o relație de colaborare cu Universitatea din Manchester unde a trimis  rezidenți și a organizat  congrese de chirurgie împreună cu chirurgii din Marea Britanie.

Prof. univ. dr. Cristian Dragomir a fost membru titular  al Academiei de Științe Medicale din România, membru de onoare al Academiei Republicii Moldova, membru al Academiei de Științe din Ucraina, membru și reprezentant național al Societății Internaționale de Chirurgie și membru al Colegiului Regal al Chirurgilor din Anglia.

În 2013 prof. univ. dr. Cristian Dragomir a primit ordinul Coroana României în Grad de Ofițer al Casei Regale a României. În 2020 Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași  denumește cel mai modern centru de simulare din România Centrul de simulare „Prof Univ. Dr. Cristian Dragomir”, în semn de recunoaștere a meritelor unui mare mentor care a marcat lumea academică medicală din Iași.

Sâmbătă, 5 februarie 2022 profesorul Cristian Dragomir s-a stins din viață. Bolnavii, colegii, studenții, profesorii și familia îndurerată îi vor păstra o vie amintire.

Prof. univ. dr. Eugen Târcoveanu

Prof. univ. dr. Viorel Scripcariu:

„Am încercat să duc mai departe ceea ce dumnealui, cu generozitate, mi-a dăruit: un model comportamental, disciplină, eleganță în gesturi, rigurozitate, profesionalism”

„L-am cunoscut pe profesorul Cristian Dragomir pe când eram student în anul III. Îmi doream să ajung chirurg, însă nu știam că tânărul șef de lucrări, care pe atunci avea doar 39 de ani, și care era, deja, mâna dreaptă a strălucitului chirurg Gheorghe Chipail, avea să-mi devină mentor, că îmi va călăuzi toate etapele devenirii mele profesionale și, mai mult decât atât, chiar umane. Proaspăt întors din Anglia, unde urmase un stagiu de un an la clinica de chirurgie plastică și arși de la Mount Vernon Hospital, profesorul Dragomir avea o aură occidentală și îmi dădeam seama de pe atunci că practica chirurgia la cel mai înalt nivel. Țin minte acel moment și acum, eram în sala de operații, domnul profesor Dragomir opera la mână o rudă de-a mea în vârstă, care avea maladia Dupuytren, o boală cu caracter autoimun. În timp ce executa intervenția chirurgicală, ne explica fiecare manevră, și m-au impresionat  încă de pe atunci calmul, profesionalismul și sângele rece – calități esențiale pentru un chirurg bun, dar și bunăvoința și căldura cu care ne trata pe noi, studenții mediciniști. După această primă întâlnire au mai trecut aproape zece ani, în 1988, când am venit, ca secundar, în Clinica a III-a Chirurgie. Atunci am intrat sub aripa profesorului și am devenit, în scurt timp, preferatul domniei sale, așa cum și dumnealui, la rândul său, fusese preferatul profesorului Chipail. Din perioada în care fusese în Marea Britanie, profesorul Dragomir înnodase legături strânse cu profesorii de acolo și mi-a propus să urmez un stagiu de pregătire în Manchester, la Hope Hospital. Condiția era să intru în UMF, pentru că eu dădusem concursul de secundariat în rețea. Și atunci am dat din nou examen, am devenit asistent și am plecat în Anglia, o etapă care mi-a marcat evoluția profesională. Profesorul Dragomir m-a sprijinit extraordinar înainte de plecare, mi-a dat sfaturi atât profesionale, cât și de viață, de suflet. Când m-am întors, am lucrat trei ani cu domnia sa și am încercat să duc mai departe ceea ce dumnealui, cu generozitate, mi-a dăruit: un model comportamental, disciplină, eleganță în gesturi, rigurozitate, profesionalism și apropiere față de colegi și de studenți. Acest model uman și profesional al profesorului Cristian Dragomir s-a desăvârșit prin două etape: odată prin exemplul marelui profesor Gheorghe Chipail, și a doua oară prin cunoștințele dobândite în Anglia. De altfel, valoarea sa profesională  a fost recunoscută și de colegii săi din Marea Britanie. În 1996, Sir Miles Irving, reputat profesor de chirurgie de la Manchester, a ținut, la Iași, una dintre ședințele Societății Britanice de Chirurgie și a primit titlul onorific de fellow al Colegiului Regal de Chirurgie din Anglia. Nu cred că mai este cineva din țară care să dețină acest titlu prestigios.

Am imprimat – și toți colaboratorii mei o pot confirma, aceeași conduită profesională și în cadrul colectivului pe care-l conduc, de la rigurozitate, disciplină, până la comportamentul față de bolnav. Nu cred că l-am dezamăgit vreodată și sper ca de acolo, de Sus, domnul profesor să ne vegheze în continuare și să se bucure de succesele celor cărora le-a fost model. ”

––––

Prof. univ. dr. Adrian Aldea:

„Îndrăznesc să spun că Profesorul Cristian Dragomir nu a murit. El trăiește prin performanțele profesionale de excepție ale valoroșilor lui colaboratori”

„De profesorul Cristian Dragomir mă leagă o prietenie de peste 60 de ani, din vremea studenției noastre, din anii ‘50.

În România anilor ‘50 erau vremuri tulburi, era epoca de vârf a terorii comuniste pe care noi studenții am simțit-o pe deplin.

Pentru un singur cuvânt, studentul Cristian Dragomir a avut mult de pătimit și a fost la un pas de exmatriculare.

Student excepțional și modest, a fost un model pentru ceilalți colegi. Era de o corectitudine și o verticalitate ieșite din comun, într-o societate în care compromisul era regulă.

Era epoca în care originea sănătoasă și dosarul de cadre erau la ordinea zilei pentru promovarea profesională.

Fiu de ofițer din armata regală română, deci cu origine nesănătoasă, studentul Cristian Dragomir se impune prin prestația să profesională, excepțională, remarcat de către mari personalități ale medicinii ieșene, din care voi cita doar pe Prof. Dr. Gh. Chipail și Prof. Dr. Ion Petrovanu.

Termină facultatea printre primii din promoția anului 1962. Se face remarcat încă din timpul stagiului de internat care îl recomandă pentru a urca toate treptele ierarhiei academice, asistent, șef de lucrări, conferențiar și profesor.

Chirurg de excepție, creator de școală, a știut să promoveze colaboratorii cei mai valoroși care i-au continuat performanțele strălucite.

Ca Rector al UMF Iași a contribuit la ridicarea substanțială a prestigiului universității, luptând pentru promovarea în funcții didactice a celor mai valoroase personalități din toate specialitățile medicale.

Meritele profesorului Cristian Dragomir au fost recunoscute și peste hotare de importante foruri academice medicale din care voi cita doar câteva: Membru al Academiei de Științe Medicale din România, Membru de Onoare al Academiei de Științe Medicale din Moldova, Membru al Societății Internaționale de Chirurgie și al Colegiului Regal de Chirurgie din Anglia.

Îndrăznesc să spun că Profesorul Cristian Dragomir nu a murit. El trăiește prin performanțele profesionale de excepție ale valoroșilor lui colaboratori.”

––––

Prof. univ. dr. Ioana Grigoraș:

„Domnului profesor Dragomir, cu respect și dragoste!”

„Chiar dacă ați plecat dintre noi, gândindu-mă la Dumneavoastră, simt nevoia să mă adresez direct. Pentru că ați rămas printre noi, prin noi și în noi, toți cei pe care ne-ați înnobilat cu șansa de a vă cunoaște și de a vă avea drept model.

Echipa chirurg-anestezist se sudează greu, ades subminată de reproșuri mute. Dar când ai șansa să lucrezi cu un adevărat profesionist  înzestrat cu spirit de fair-play, lucrul în echipă devine o provocare continuă de a deveni mai bun, de a fi la înălțimea coechipierului-model.

Mi-ați fost și veți rămâne un model profesional de om total dăruit medicinei, de medic care crede neabătut în puterea minții, a mâinii și a cuvântului de a face bine.

Dar încă și mai mult, mi-ați fost un model de OM! Un om cu un comportament ireproșabil și egal față de toți cei din jur, lipsit de orgoliu sau de nevoia de a fi adulat, calități care vin dintr-o educație profundă tot mai rar întâlnită. Cumpăneați bine acțiunile și vorbele, conștient de posibilele consecințe, dar luați decizii eroice rapid, atunci când situația o impunea. Ați cultivat echilibrul și eleganța în relațiile interumane din universitate, din spital și din sala de operație.

Vă datorez mult, domnule profesor! Pentru mine, ca și pentru foarte mulți alții, veți rămâne de-a pururea un model viu spre care vom continua să tindem!

Mă înclin cu respect și dragoste!”

–––

Prof. univ. dr. Dragoș Negru:

„Era un Om bun care ne-a învățat importanta perseverenței, a onestității, a meticulozității și rigurozității necesare pentru a fi un medic performant”

 „În zorii zilei de 5 februarie 2022 s-a retras în liniște și cu demnitate Profesorul Cristian Dragomir, cel căruia foarte mulți dintre membrii comunității academice medicale ieșene îi datorăm devenirea profesională și nu numai.

Ne-am fi dorit enorm să nu se grăbească la întâlnirea cu ceilalți corifei ai Chirurgiei române, să mai stea alături de noi și să ne împărtășească din viziunile Domniei Sale.

Un orator excelent și o inteligență sclipitoare, Profesorul avea darul de a trezi admirația imediată a oricărui interlocutor.Un spirit ascuțit, era ferm dar drept și aprecia în egală măsură punctualitatea, onoarea și îndeplinirea cuvântului asumat.

A fost un Rector vizionar, extrem de dedicat Universității și încercând mereu să ne sprijine în demersurile noastre profesionale și de multe ori și în cele personale. Era un Om bun care ne-a învățat importanța perseverenței, a onestității, a meticulozității și rigurozității necesare pentru a fi un medic performant.

Am învățat de la Profesor că sănătatea unui bolnav și educația unui tânăr student sau rezident merita orice efort indiferent de obstacolele inerente sau de vicisitudinile vremurilor. Ne-a învățat că în meseria noastră compromisul nu își are locul!

Ne vor lipsi și ne va fi dor de lungile discuții profesionale chiar și în contradictoriu, de modalitatea de argumentare a diagnosticelor, de blândețea zâmbetului și de extraordinara capacitate de înțelegere și adaptare la noile tehnologii.

Domnule Rector, vă dorim drum lin în lumină, vă mulțumim pentru ceea ce ne-ați oferit, să ne iertați dacă am greșit și sperăm să ne vegheați și de acolo de Sus.”

––––

Prof. univ. dr. Evelina Moraru:  

„Mâna întâia genială, s-a transformat în aripa stelară”

„Scrie doar despre ce este important și veșnic”, spunea Anton Cehov.

„Voi scrie despre admirația, regretul și pioșenia resimțite la «marea trecere » a domnului academician  profesor doctor Cristian Dragomir. Zeci de mii de intervenții chirurgicale, activitate de bijutier al vieții, mâna întâia formată îndelung prin activitate asiduă, o viață dedicată  muncii dificile de chirurg.

Domnul academician a trăit o viață cu semnificație deosebită: a fost un copil atașat familiei, elev eminent al colegiului național «Gheorghe Roșca Codreanu» din Bârlad, apoi student la UMF Iași,  împătimit în primii ani de studenție de chirurgie, un om care nu și-a trădat crezul și a dus acțiunile sale profesionale la nivel de artă pentru omul în suferință; peste toate, a dăruit discipolilor harul său, a muncit în asemenea mod încât în visele frumoase orice student și-a visat să-i semene, să-I urmeze. Unii au reușit. A fost un model în activitatea medicală, științifică și didactică și a avut discipoli care-i fac cinste.

Actualul nostru rector face parte din această echipă.

Am recitit zilele acestea  interviul magistral realizat de doamna Oana Bugeag cu domnul profesor Dragomir și am constatat că bună parte din el sunt mărturii despre maestrul său, prof. dr. Gheorghe Chipail. Sunt evocări atât de profunde și sincere încât simți zborul anilor înapoi și ai în minte silueta falnică a maestrului iar foarte aproape o remarci pe cea a tânărului asistent universitar doctor Cristian Dragomir, frumos ca un zeu, sobru în ciuda tinereții și profund în fiecare aspect al vieții sale.

A pășit din succes în succes cu firescul omului care și-a croit un drum binemeritat.

Nu cred că a fost ușor să fii preferatul profesorului Chipail, nu cred că există doar conjuncturi favorabile, știu că măsura dedicării, răbdării, muncii, loialității și admirației sunt incluse în succesul obținut.

Toate evenimentele și etapele parcurse de profesorul Dragomir sunt corolarul unei vieți trăite cu sens pozitiv și cu mare intensitate, o viață în care cântarul zilelor a marcat mereu eforturi, frământări și noi proiecte iar succesul a venit pe măsura acestora.

L-am cunoscut împreună cu colegii din generația mea cu prilejul stagiului la chirurgie și am avut norocul să ne fie asistent de grupă. Impunător atât fizic cât și intelectual, avea îmbinate sobrietatea și generozitatea, dorința de a ne face viața frumoasă și interesantă, încât am trăit în acea perioadă senzația că suntem părtași la tumultoasa viață a clinicii, că de noi depinde un succes, de cunoașterea instrumentarului, învățarea tehnicilor, respectarea programului, toate erau ingrediente ale condiției succesului colectiv. De la primul curs de chirurgie până la ultimul, de la emoția primului stagiu până la dificilul examen, l-am simțit îndrumându-ne, protejându-ne, luând în serios orice satisfacție sau eșec al nostru.

De aceea ecoul realizărilor de succes ale domniei sale a reverberat în sufletul nostru și nu a fost nicicând vreo mirare ci doar convingerea că așa trebuia să se întâmple.

Nu s-a schimbat odată cu deținerea unor funcții importante, nu a devenit distant,  avea mereu aceeași înțelegere profund umană iar abordările complexe ale ramurilor dificile din chirurgie au fost o confirmare a valorii profesionistului, a dorinței de a fi avangardist în specialitate.

Perfecționările în străinătate nu l-au depărtat de obârșie și nu l-am auzit niciodată dezamăgit de amarul unor aspecte autohtone ci doar doritor de schimbare, de progres și obținerea de performanțe similare celor din străinătate.

Am fost martoră la felul în care știa să-și cinstească profesorii și școală, atunci când a venit personal să adreseze un salut la liceul din Bârlad când s-au împlinit 150 de ani de la înființarea acestei instituții de reper în Moldova.

A condus destinul universității de medicină într-o perioadă grea în care au fost necesare schimbări conceptuale, o adevărată reforma universitară.

Nouă, generații de medici, ne-a rămas un model, multor oameni le-a dăruit viață, altora le-a redat speranța, familiei sale frumoase i-a dăruit bucuria și certitudinea prin acel timp special, cei 55 de ani împreună cu frumoasa și distinsa doamnă profesor Cristina Dragomir în care au oferit un frumos model, o sincronizare unică și fericită, cu doi copii care au ca moștenire de preț  valoarea inestimabilă a profesorului.

Viaţa şi moartea sunt  două feţe ale aceleiaşi monede sau cum sunt ciclurile şi ritmurile anotimpurilor;

Între un aprilie tulburător și efervescent în care s-a născut și acest februarie cenușiu al plecării în veșnicie, s-a derulat o viață în care un om remarcabil ne-a dăruit priceperea sa, munca istovitoare, reușitele indiscutabile și modelul moral al unei personalități științifice și umane complexe.

Acum, când față cealaltă a monedei prețioase a vieții s-a mișcat ireversibil,  academicianul, profesorul, chirurgul, omul iubitor și generos care a fost, merită ca, între lacrimi, să-i adresăm gândurile și recunoștința noastră și merită, în reculegere, să-l evocăm.

Vom auzi peste gândurile noastre doar tăcerea profundă a liniștii și poate, târziu, un zgomot de aripă dincolo de limitele omenești. Această aripă a sufletului să o conducem cu aplauze  îndelungi, admirative, pentru o viață remarcabilă!

Regrete eterne, domnule eminent profesor!”

–––

Prof.  univ. dr. Maria Stamatin:

„Domnul Profesor Cristian Dragomir a fost o persoană incredibil de verticală, cu un simț aparte al justeții și adevărului”

„Începând de sâmbătă, 5 martie, 2022, lumea medicală și academică este mai săracă… Pot spune că am avut onoarea și privilegiul de a-l cunoaște pe Domnul Profesor Cristian Dragomir, reputat chirurg, creator de școală medicală și OM. Deoarece formarea mea a fost în pediatrie, am cunoscut mai puțin chirurgul și mai mult dascălul, liderul și bunicul Cristian Dragomir, toate aceste fațete alcătuind o personalitate complexă, cu un suflet aparte. L-am cunoscut și în calitatea mea de pacient, găsind un medic empatic, dedicat, cu un ascuțit simț clinic.

Domnul Profesor Cristian Dragomir a fost o persoană incredibil de verticală, cu un simț aparte al justeții și adevărului. A fost rector al Universității de Medicină și Farmacie «Grigore T. Popa», într-o perioadă deloc ușoară, în care a trebuit să ia decizii ferme, care poate la momentul respectiv nu au fost pe placul tuturor. Aceste decizii au contribuit la aducerea Universității la standardele la care ne place să ne gândim că este astăzi.Cariera Domnului Profesor Cristian Dragomir poate reprezenta cu ușurință o sursă de inspirație pentru tânăra generație în căutare de exemple, atât din punct de vedere al artei chirurgicale, cât și din punct de vedere didactic.

Astăzi, cu mare tristețe, ne luăm adio de la un titan al medicinii ieșene și nu numai, un pilon al lumii academice, o persoană echilibrată, onestă, de încredere, un om între oameni. Dumnezeu să-l odihnească!”

––––––-

Prof. univ. dr. Eugen Carasevici:

„Era modelul de lider de care UMF «Gr. T. Popa» avea nevoie atunci”

 „Am fost contemporan cu Profesorul Cristian Dragomir. În 1969 când am devenit intern al clinicilor chirurgicale si medicale din «Sf. Spiridon» Profesorul era pe atunci deja un apreciat tânăr chirurg in clinica Profesorului Chipail.

Apoi din 1971 până în 2013 cât am lucrat în clinica Radiologie-Oncologie a spitalului «Sf. Spiridon» i-am adresat adeseori pacienții oncologici care se aflau in perspectiva unor intervenții ample și dificile. O făceam pe de o parte pentru că aveam totală încredere în performanța sa chirurgicală, iar pe de altă parte pentru maniera amabilă cu care eram întâmpinat.Ne-am încrucișat adesea în curtea spitalului. Mi-a făcut dintotdeauna plăcere să-l salut. Avea o prezență atât impunătoare, cât și prietenoasă. 

Relații mai apropiate am avut în perioada sa de rectorat când in calitatea de șef de disciplină și profesor de Imunologie am avut adesea nevoie de sfatul si ajutorul său. Le-am primit întotdeauna cu autoritate și bunăvoință. Am remarcat si am apreciat profund pe de-o parte disponibilitatea sa, dar de asemenea inflexibilitatea, dacă împrejurările o cereau. Era modelul de lider de care UMF «Gr. T. Popa» avea nevoie atunci. Îmi amintesc că mi-a dat tot concursul atunci când, în 2008, am propus și adus în faza de documente semnate continuarea relației cu Facultatea de Medicină a Universității din Freiburg si memorandumul de colaborare pentru constituirea institutului Româno-German de Medicină Moleculară. Proiectul, din păcate, nu s-a finalizat, dar susținerea de care m-am bucurat din partea Rectorului Cristian Dragomir n-am cum s-o uit.

Profesorul Cristian Dragomir rămâne în memoria mea ca o amintire plăcută și importantă.”