Seria Conferințelor culturale „Grigore T. Popa” a continuat miercuri, 23 octombrie 2019, cu un invitat de excepție: scriitorul, istoricul și analistul politic Stelian Tănase. După conferința „Elită și societate în tranziția românească”, scriitorul a lansat la Iași cel mai recent roman al său „Marele incendiator. Cronica unui fapt divers”, apărut la Editura Corint. Au vorbit despre carte prof. Liviu Antonesei, dr. Richard Constantinescu și autorul.

Stelian Tănase a radiografiat, în conferința sa, elitele românești de după 1989 – politice, intelectuale și economice și a argumentat eșecul primelor două de a moderniza cu adevărat societatea românească, de ce s-a ajuns ca „astăzi, Europa modernă să se termine la Budapesta”.

„Tranziția românească are câteva probleme care nu sunt structurale, în sensul că nu se articulează cu problemele pe care le-a generat tranziția în Estul Europei. Sunt câteva diferențe sensibile. În primul rând, în procesul de modernizare, așa cum îl descrie Cyril Black, România a parcurs din cele patru faze numai două.  Venirea războiului a blocat societatea românească în a treia fază a modernizării ca și a patra fază a modernizării”, a explicat Stelian Tănase. Iar perioada postbelică a aruncat România într-o fază premodernă, în feudalism.

Stelian Tănase a amintit și despre distrugerea mult mai agresivă decât în alte țări a elitelor intelectuale și politice după venirea comuniștilor, distrugerea acelor oameni care erau școliți în Occident, cu doctorate la Paris, Viena și Berlin și care au ajuns în pușcării, 90% dintre ei. Iar efectul acesteia, al valurilor de arestări din perioada 1948-1964, a constat în „ruperea unei continuități organice care ar fi putut să transmită de la o generație la alta dorința de a te amesteca în treburile cetății, de a elabora programe, de a construi grupuri clandestine, semiclandestine”. De aici lipsa unei direcții, unui plan mai bine conturat, a unor programe care ar fi putut avansa România mult mai departe în momentului căderii regimului comunist, spre deosebire de celelalte țări din Europa de Est care au avut o dizidență numeroasă, și în care intelectualii au emis programe politice de ieșire din comunism.

„Cu toții credeam, în tinerețea noastră, că comunismul s-a instalat odată pentru totdeauna. Marx împărțise formațiunile social-economice în cinci, ultima era comunismul, care succeda capitalismului. Cu această formulă am operat noi în tinerețe, îndoctrinați de manuale și de profesorii noștri din facultate”, a mărturisit conferențiarul.

Nici măcar revoluția nu a fost câștigată de „Noi, care eram aici, în stradă, civili, neînarmați, elitele anticomuniste”, ci de „cei din spatele armatei, care erau cu puștile îndreptate spre noi” . „Nomenclatura și aparatul de securitate au câștigat în sensul că și-au însușit bunurile societății românești”, crede Stelian Tănase.

Având o clasă politică de tip mafiot, nici intelectualiatea nu a reușit să răspundă adecvat la provocările enorme pe care le punea societatea. „Intelectualitatea a avut succes în primii ani după revoluție, a dat răspunsuri, s-a dus în stradă și a protestat, a publicat articole, a generat dezbateri, chiar dacă au fost opinii de toate felurile, a fost foarte implicată, împingea partidele de la spate, le frământa. Ea s-a stins, intelectualii retrăgându-se la masa de lucru, în diferite institute, în diferite sinecuri. Astăzi are o poziție extreme de retractilă, circumspectă față de politic și de a răspunde provocărilor societății, preferând, ca și aceia care trag fermoarul la valiză și pleacă, destinul individual”.

Iar România de astăzi, schițată de Stelian Tănase în cuvinte amare, are simptomele unei boli incurabile, cu o societate așezată vertical, care are în centrul ei Big Brother – nașul și în jurul acestui naș orbitează o grămadă de planete în funcție de gradul de rudenie. O societate în care încrederea în instituțiile statului s-au pierdut și oamenii nu se mai gândesc la binele țării, ci la binele individual. „Păi dacă noi vrem să modernizăm România și elitele noastre pleacă, cu cine modernizăm România?”, s-a întrebat, retoric, politologul.