În ianuarie 1924, Grigore T. Popa s-a văzut în situaţia de a fi o ţintă a mişcării antisemite, curent de opinie virulent in acea perioadă în rândul studenţilor, după ce profesorul Rainer a susţinut deschis necesitatea salvării evreilor de la persecuţiile şi teroare la care erau supuşi.
În acelaşi timp, tânărul Grigore T. Popa îndeplinea de facto rolul de purtător de cuvânt al profesorului Rainer în ceea ce privea litigiile profesionale. Între altele, Grigore T. Popa a acuzat un anatomist din Iași, Victor Papilian, de plagiat, și a publicat un articol pe această temă în ziarul bucureştean “Adevărul”. Papilian a replicat cu acuzații de sectarism îndreptate împotriva Popa, Rainer și a întregii școli bucureştene de medicină, pe care a caracterizat-o a fi “sterilă și invidioasă”, „o societate în care membrii săi se admiră reciproc şi se declară unii pe alţii genii”
Anul 1925 îl găseşte pe Grigore T. Popa în mijlocul unei alte polemici; de această dată, el acuza într-un articol publicat în Viaţa Universitară faptul că oraşul Iași a devenit “un simbol al naţionalismului extremist românesc”. În acelaşi articol, el acuza Liga Apărării Naţional-Creştine (organizaţie de extremă dreapta) de ipocrizie, în condiţiile în care, scria Grigore T. Popa, “acţiunile lor de o brutalitate extremă se îndreaptă nu doar împotriva evreilor, dar şi a românilor din Basarabia, pe care îi consideră în bloc socialişti”.
Anii următori stau sub semnul unei experienţe americane “pe viu”, după ce, cu ajutorul aceluiaşi profesor Rainer, Grigore T. Popa devine beneficiarul unei burse Rockefeller, în 1925. A fost unul dintre puţinii exponenţi de marcă ai generaţiei sale care a avut parte de experienţa unei şederi prelungite în Statele Unite ale Americii, într-un sistem politic pe care Grigore T. Popa l-a numit “o democraţie ghidată” şi l-a documentat asiduu, în detaliu, în jurnalele sale. Primul an l-a petrecut la Chicago, iar în al doilea an a studiat Marine Biological Laboratory în Woods Hole. Ultima parte a experienţei americane, anii 1927 – 1928, a petrecut-o studiind anatomia şi embriologia la University College Hospital Medical School cu profesorul Grafton Elliot Smith.
În afară de cercetările asupra dura mater, activitatea ştiinţifică a tânărului “Grigore T. Popa” cuprindea acum trei domenii: axa hipotalamo-pituitară-adrenală, fiziologia mișcărilor spontane (motilitatea) în spermatozoizi şi, nu în ultimul rând, reforma învățământului medical la nivel de universitate.
În ceea ce privește primul domeniu de interes, Grigore T. Popa a lucrat la Londra, alături de australianul Una Fielding, împreună cu care a descoperit legătura vasculară dintre hipotalamus și glanda pituitară. Au publicat concluziile lor cu privire la sistemul portal hipofizar în importante reviste medicale ale vremii, între anii 1930 și 1935. De asemenea, cei doi şi-au prezentat descoperirile în faţa celebrei Royal Medical Society, în 1935. În aceeaşi perioadă, Grigore T. Popa a lucrat în paralel cu colegul său român Eugen Lucinescu, alături de care s-a întors la domeniul său de cercetare preferat – anatomia, cu un studiu privind „mecanostructura” pericardului.
În 1928, Grigore T. Popa devene profesor de anatomie la Iași, oraşul rivalilor săi politici. Timp de mai mulți ani a predat histologie, anatomie patologică şi medicină legală; a fost, de asemenea, curator al Spitalului “Sfântu Spiridon” şi conducător al Societăţii Medicilor şi Naturaliştilor.
În plan politic, Grigore T. Popa a dus la un nou nivel mai vechea sa confruntare cu reprezentanţii extremei drepte. Astfel, la sfârșitul anului 1929, el a prezidat o comisie însărcinată cu investigarea unei revolte studenţeşti, cu motivaţii rasiale, care a izbucnit la Facultatea de Medicină din Iași. Cu această ocazie, Grigore T. Popa a descoperit că studenții evrei și români erau separaţi pe criterii etnice în timpul orelor, aceasta fiind identificată a fi principala cauză a revoltei. Nu au putut fi însă identificaţi şi traşi la răspundere iniţiatorii şi organizatorii revoltei.
În plan public, Grigore T. Popa şi-a câştigat în timp notorietatea, devenind cunoscut ca un promotor al modernizării şi al progresului ştiinţific vest-european. În 1931, el a susţinut o prelegere cu titlul “Situaţia trecută şi actuală a oraşului Iaşi” în care semnala decăderea, materială şi culturală, a oraşului în raport cu anul 1866. De vină pentru acest declin, în viziunea lui “Grigore T. Popa” erau în principal factori de ordin psihologic, Iaşul fiind considerat de autor a fi un oraş cu “locuitori deprimaţi, dezinteresaţi şi cu o igienă precară”. Alte cauze identificate de autor erau clientelismul şi o centralizare excesivă a puterii decizionale la Bucureşti.
În 1932 şi în anii care au urmat, Grigore T. Popa a accentuat şi mai mult pe modelul de succes, din punct de vedere ştiinţific, al lumii anglo-saxone, vorbind adesea de “spiritul ştiinţific” care guvernează aceste regiuni ale lumii şi evidenţiind permanent calitatea sistemului educaţional britanic. A fost, de altfel, membru al echipelor de cercetători de la Universitatea Cambridge în anii 1927 – 1930, 1932 şi 1935 şi singurul reprezentant al României la centenarul Universităţii din Londra.
Din 1936, Grigore T. Popa devine membru corespondent al Academiei Române, iar vreme de doi ani, între 1938 – 1940, decan al Facultăţii de Medicină din Iaşi.
SURSA: Wikipedia
