IN MEMORIAM Conf. Univ. Dr. Virgil Gheorghiu (30 octombrie 1947 – 4 iunie 2026)

Întreaga comunitate academică a Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, colegii, foștii studenți, pacienții și toți cei care l-au cunoscut își iau rămas-bun cu profundă durere de la conf. univ. dr. Virgil Gheorghiu, unul dintre reprezentanții de seamă ai școlii de urologie din Iași, medic devotat, dascăl respectat și om de aleasă ținută morală.

Născut la 30 octombrie 1947, în comuna Dumești, județul Iași, Virgil Gheorghiu și-a demonstrat încă din anii tinereții calitățile intelectuale excepționale. A absolvit în anul 1965 prestigiosul Liceu „Costache Negruzzi” din Iași, ca șef de promoție, performanță care avea să prefigureze o carieră profesională remarcabilă.

Și-a continuat studiile la Facultatea de Medicină din Iași, pe care a absolvit-o în anul 1971, alegând să își dedice întreaga activitate profesiei medicale. De-a lungul deceniilor de muncă neîntreruptă, a contribuit semnificativ la dezvoltarea chirurgiei generale și, mai ales, a urologiei, specialitate în care avea să devină una dintre personalitățile marcante ale medicinei românești.

Preocupat permanent de perfecționarea profesională, a urmat în anul 1987 un curs de Endourologie la Târgu Mureș, iar ulterior a efectuat stagii de pregătire și schimb de experiență în cadrul prestigiosului serviciu de urologie al O.L.V. Ziekenhuis din Aalst, Belgia, în anii 1993 și 1999. Aceste experiențe au contribuit la consolidarea unei viziuni moderne asupra practicii medicale și la implementarea unor metode contemporane de diagnostic și tratament în activitatea sa.

Vorbitor al limbilor franceză, engleză și rusă, Conf. Dr. Virgil Gheorghiu a întreținut legături profesionale cu numeroși specialiști din țară și din străinătate, promovând schimbul de idei și colaborarea academică în domeniul urologiei.

Cariera sa universitară a fost una de excepție. În anul 1994 a devenit șef al Disciplinei de Urologie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie Iași, iar în anul 2003 a ocupat funcția de conferențiar universitar în cadrul aceleiași instituții. Generații întregi de studenți și medici rezidenți au beneficiat de îndrumarea, exigența și experiența sa profesională.

Recunoașterea competenței sale medicale s-a concretizat prin obținerea titlului de Medic Primar în Chirurgie Generală în anul 1992 și a celui de Medic Primar în Urologie în anul 2002. În anul 1999 a obținut titlul de Doctor în Medicină, confirmând astfel valoarea activității sale științifice și academice.

Activitatea sa didactică s-a materializat și prin elaborarea unor importante lucrări și manuale de specialitate. A fost autor sau coautor al volumelor „Curs de Urologie” (1988), sub redacția profesorului C. Filimon, „Urgențe pentru medicul practician” (1995), sub redacția profesorului M. Datcu, „Urologie” (2002) și „Urology – Lecture Notes” (2003), contribuind la formarea profesională a numeroase generații de medici.

Pe plan științific, activitatea sa a fost impresionantă. A publicat sau a participat, în calitate de autor ori coautor, la 92 de lucrări științifice și 160 de comunicări, abordând teme variate din domeniul chirurgiei generale și al urologiei. În ultimii ani ai activității sale, preocupările sale s-au concentrat în special asupra problemelor de oncologie urologică și traumatologie urologică, domenii în care a adus contribuții valoroase.

Conf. univ. dr. Virgil Gheorghiu a fost membru al Societății de Medici și Naturaliști din Iași, al Societății Române de Urologie și al Societății Europene de Urologie, participând activ la viața profesională și științifică a acestor organizații.

Dincolo de realizările profesionale, a fost un om dedicat familiei sale, fiind căsătorit și tată a doi copii. Cei care l-au cunoscut îl vor păstra în amintire ca pe un om de o rară noblețe sufletească, un coleg loial, un profesor exigent și drept, un medic care și-a pus întreaga pricepere în slujba pacienților.

Plecarea sa dintre noi lasă un gol greu de umplut în comunitatea medicală ieșeană și în inimile tuturor celor care au avut privilegiul de a-l cunoaște. Moștenirea sa profesională și umană va rămâne vie prin generațiile de medici pe care le-a format, prin lucrările sale și prin exemplul unei vieți dedicate cunoașterii, responsabilității și binelui semenilor.

Familiei îndurerate îi adresăm sincere condoleanțe și întreaga noastră compasiune.

Dumnezeu să îl odihnească în pace și să îi păstreze veșnică amintirea!

………….

„Respecta cu strictețe regulile chirurgicale și morale, lucru poate rar în zilele noastre”

„Vestea morții Domnului Conferențiar a venit oarecum pe neașteptate. Îl cunoșteam pe Domnul Conferențiar de peste 30 de ani și, chiar dacă ieșise la pensie de ceva vreme, rămăsese prezent în gândurile foștilor elevi și colaboratori ai domniei sale, printre care, cu mândrie, mă număr.

L-am cunoscut pe Domnul Doctor la începutul anilor ’90, când domnia sa conducea disciplina de urologie din cadrul universității noastre. Sub îndrumarea domniei sale, ca tânăr medic rezident în specialitatea urologie, am deprins în special tainele examenului clinic, precum și atitudini terapeutice și tehnici chirurgicale care m-au format ca medic specialist și, ulterior, ca medic primar în specialitatea urologie.

Într-o lume grăbită și superficială, domnia sa efectua totul cu atenție la detalii, fără grabă, în deplină siguranță pentru pacient. Acest lucru explică și rezultatele operatorii excelente pe care le-a avut, îngrijind pacienți cu afecțiuni grave, trimiși la clinica universitară ca ultimă soluție de rezolvare chirurgicală. Efectua examenul clinic meticulos, analiza pe îndelete toate semnele clinice și se documenta întotdeauna în revistele de specialitate cu privire la cazurile pe care le îngrijea.

Nu s-a lăudat niciodată cu realizările sale, cu titlurile și funcțiile deținute. Pentru noi, elevii și colaboratorii domniei sale, a fost întotdeauna „Domnul Doctor”, câștigându-și respectul colectivului în mod natural, prin valoarea sa morală și profesională, și nu prin impunere, cum se întâmplă, din păcate, în multe locuri.

O contribuție esențială a avut-o „Domnul Doctor” în dezvoltarea disciplinei de urologie. A îndrumat numeroase serii de studenți români și străini. Avea întotdeauna timp pentru a discuta și a îndruma studenții; era un talent înnăscut în partea didactică a activității sale. Întotdeauna avea îndemnul care m-a urmărit întreaga carieră: „Învățătura cere efort, este ca urcatul unui munte, dar, cu cât ajungi mai sus, cu atât priveliștea este mai frumoasă”.

A îndrumat, de asemenea, numeroși rezidenți, care ulterior au ajuns să practice în clinica urologică sau în alte spitale din zona Moldovei. Avea permanent răbdare cu rezidenții, le dădea libertatea să opereze sub stricta supraveghere a domniei sale și nu a interzis niciodată unui elev al său să efectueze manevre operatorii. Mai mult, ne încuraja permanent să progresăm și se bucura de progresele noastre.

„Domnul Doctor” a fost permanent preocupat să fie un om corect. Respecta cu strictețe regulile chirurgicale și morale, lucru poate rar în zilele noastre. Era cunoscut ca un om al dreptății și al onestității. A respectat pe toată lumea și a primit respectul nostru.

A avut, de asemenea, o activitate științifică importantă, participând la redactarea multor manuale, cărți și articole de specialitate, fiind în pas cu vremurile domniei sale.

La vârsta pensionării, a continuat să ofere sfaturi medicale colegilor mai tineri, fără să stea în calea progresului lor profesional. S-a retras din activitate fără fast, când a simțit că noi, colaboratorii săi, suntem pregătiți profesional pentru a rezolva cazurile dificile și a duce mai departe activitatea Clinicii Urologice din Iași.

Lumea de astăzi ar fi cu siguranță mai bună dacă am avea mai mulți astfel de oameni.

Rămas-bun, «Domnule Doctor»!”

Șef lucrări dr. Radu Viorel Dragoș