„Specificul meseriei noastre nu-ți permite să faci toată educația online”

Interviu cu prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași

Epidemia COVID 19 a avut un impact dur, cu efecte psihologice, sociale și financiare pe termen lung. Elevii, studenții și cadrele didactice din întreaga lume au fost nevoiți să facă un salt uriaș și brusc, de la învățământul traditional la cel online. Dar acest salt a fost mai complicat pentru învățământul medical, care presupune și practica la patul bolnavului . După trei luni în care activitatea didactică și de evaluare s-au desfășurat exclusiv în mediul virtual, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, explică în interviu acordat News UMF Iași cum a făcut față întreaga comunitatea UMF acestei provocări și cum va schimba, la nivel profund, universitatea de medicină în viitor.

Spuneați recent, în cadrul unui webinar organizat de Rotary Club Iași „Curtea Domnească”, că această criza sanitară a forțat schimbarea procesului didactic în totalitate, dar pentru că UMF Iași avea o platformă e-learning bine pusă la punct –  într-o săptămână v-ați putut organiza foarte bine. Dacă nu ar fi fost această criză care a presupus măsuri urgente, probabil că acest proces ar fi durat un an sau chiar doi…

Așa este. Și totuși, paradoxal sau nu, universitățile de medicină și farmacie s-au mobilizat cel mai repede, comparativ cu celelalte universități, poate și datorită specificului nostru, pentru că ne confruntăm aproape zilnic cu provocări în timpul actului medical. UMF-urile au fost bine pregătite încă dinainte de a trece complet la activitatea online, unele aveau deja o platformă pe care se desfășurau o serie de activități administrative sau legate de procesul didactic.

Dacă ne referim strict la universitatea noastră, pe noi ne-a ajutat foarte mult existența platformei e-learning îmbunătățită în anul 2019, încât într-o săptămână de zile am reușit să ne reorganizăm. Noi nu ne așteptam la o trecere totală în mediul virtual, pentru că activitatea de pregătire în domeniul medical, farmaceutic sau chiar în domeniul  bioingineriei medicale nu se potrivește cu un învățământ exclusiv online. Există și o directivă europeană care spune că învățământul medical trebuie să se desfășoare la patul bolnavului. În condițiile date, însă, cu ordonanțele militare care interziceau prezența studenților în amfiteatre, a trebuit să ne mobilizăm rapid și trecerea, deși bruscă, a fost de succes. Dacă ne luăm strict la desfășurarea cursurilor, a fost percepută atât de studenți, cât și de cadrele didactice, ca o provocare pe care au depășit-o cu bine. Un amănunt interesant este că prezența la cursurile online a fost mai mare decât la cursurile „fizice”, tradiționale.  În ceea ce privește activitatea practică, lucrurile au stat puțin altfel. Pentru disciplinele preclinice a fost mai simplu, dar pe domeniul clinic a fost un pic mai dificil, activitatea s-a bazat pe prezentări de cazuri, pe discuții centrate pe anumite problematici specifice unor diagnostice. Per ansamblu a fost bine.

Decât să fie înghețat anul universitar și studenții să piardă un an, am preferat să desfășurăm întreaga activitate online

Dacă mă întrebați acum un an, probabil că vă răspundeam că nu este posibil, că-i de domeniul SF să muți întreaga activitate online atât de repede. Dar având în vedere că unul dintre proiectele noastre importante de viitor este reforma curriculară, care are un segment de desfășurare a unor anumite activități online, a fost și un exercițiu pentru noi, nu numai o necesitate. Oricum, a fost cea mai bună soluție, un consens între rectorii tuturor universităților din România. Decât să fie înghețat anul universitar și studenții să piardă un an, iar noi să pierdem din punct de vedere financiar, am preferat să desfășurăm întreaga activitate online, de la procesul de predare, de transfer al cunoștințelor către studenți, până la procesul de evaluare.

Putem să vorbim și de o parte pozitivă a crizei, că a dat ocazia acestui experiment forțat la nivel global de învățare online și pe baza acestuia liderii universităților din întreaga lume vor putea lua decizii care să creioneze viitorul învățământului în deceniile următoare.

Eu aș spune că criza asta nu a avut vreo parte bună, nici în domeniul academic, nici în domeniu universitar… Dar în privința organizării, pot să vă spun că am făcut față cu succes.

În 2018,  Times Higher Education a realizat un studiu amplu despre cum va remodela tehnologia universitățile până în 2030.  Aproape toți cei 200 de respondenți – lideri ai universităților din 45 de țări, și-au manifestat scepticismul că învățământul digital va putea să-l înlocuiască pe cel tradițional prea curând. Unul dintre aceștia a spus că diferența dintre învățământul traditional și cel online este ca diferența dintre vizitarea propriu-zisă a unui loc și și „vizionarea unui clip cu acesta. Și Yang Hai Wen, vicepreședinte al Universității de Medicină din Guangzhou, China, spunea că educația online ar „crea mai mulți absolvenți nesănătoși și mai multe frustrări în comunicarea interpersonală”.

Fără discuție, mai ales în învățământul medical, nu este o soluție viabilă. Ceea ce transmiți studentului, necesită și prezența bolnavului. Dar a fost o soluție de criză, pe o perioadă scurtă, iar din toamnă ne vom reorganiza, activitatea practică nu trebuie să lipsească din pregătirea studenților.

Pe de altă parte, sunt și voci care susțin că, dimpotrivă, învățământul online este viitorul, și l-aș cita pe Andrew Cuomo, guvernatorul New-Yorkului,  care se întreba: „De ce avem nevoie de toate aceste clădiri atunci când avem tehnologie?” „S-a terminat cu modelul vechi al unei săli de clasă, este timpul să  vă «reimaginați» educația cu computere și laptopuri «în prim plan»”.

Sunt universități mari care deja au anunțat că anul universitar care vine se va desfășura în totalitate online, precum Cambridge. Poate, pentru cursuri, este în regulă. Studentul poate să citească și singur materialele pe care i le recomanzi ca bibliografie, dar pentru activități practice, nu. Specificul meseriei noastre nu-ți permite să faci toată educația online. Pentru că așa ar fi doar învățământ la distanță, nu ar mai fi necesară prezența studentului, totul s-ar desfășura numai pe programe interactive pe calculator, ceea ce nu este în regulă. Nu mai poți să-ți dezvolți simțul clinic, gândirea practică, formularea unui diagnostic, raționamentul pentru a ajunge la un diagnostic, formularea unor principia terapeutice, lucrurile astea nu pot fi făcute folosind numai calculatorul.

Vom adopta așadar, din toamnă, un model hibrid, în care cursurile vor fi online. Putem să ne așteptăm la orice scenariu și de aceea ne pregătim de pe acum. Am generat o serie de discuții cu directorii de departamente și aștept propuneri din partea lor. Cursurile vor fi online, iar în cea ce privește activitatea practică, vor fi și acolo niște schimbări. Dacă ne-am imagina un întreg, o treime ar putea fi activitatea la patul bolnavului. Însă studenții vor intra în mod secvențial, câte o grupă, pentru o perioadă de o săptămână sau două săptămâni în clinică, pentru a putea respecta restricțiile.  

Nu mai este posibil tabloul cu medicul care merge cu cohorta de studenți după el, pe la paturile bolnavului.

Da, lucrul acesta nu mai este posibil, chiar dacă nu am fi avut această pandemie, reforma curriculară ar fi însemnat și o spațiere a activității la patul bolnavului. Activitatea pe care un cadru universitar o poate face cu o grupă, nu o poate face pentru două, trei grupe. Respectând regula distanțării fizice, putem să acomodăm o grupă de studenți într-o clinică și aceștia să-și desfășoare activitatea timp de o săptămână, să aibă una, două săptămâni pe un semestru. De asemenea, putem spația activitatea, să o desfășurăm de-a lungul unei întregi zile, nu neapărat doar  în timpul dimineții. Și atunci studenții vor putea intra la patul bolnavului, dar vom evita cu desăvârșire aglomerările.

Cam dificil de organizat.

Dar nu imposibil. Aici presupune o mobilizare a decanatelor, a directorilor de departamente, a șefilor de disciplină pentru a realiza un program bine pus la punct.

Apoi, o altă treime a activității practice se va desfășura sub forma simulării, folosind mijloace moderne de simulare. Și la acest capitol suntem pregătiți, pentru că în curând, sper că din toamnă, vom inaugura un centru modern de simulare, care acoperă activități de simulare aproape în toate disciplinele, inclusiv pentru medicină dentară sau pentru bioinginerie sau farmacie. Iar o treime sub forma unor activități interactive, de prezentări de cazuri clinice, discuții de laborator pentru preclinic.

Vorbeați mai devreme despre evaluarea studenților, care s-a desfășurat, în premieră, exclusiv online.

Au fost mai multe discuții legate de desfășurarea sesiunii, erau mai multe posibilități. O idee a fost să se desfășoare online cu examen tip grilă, ceea ce ar fi fost foarte dificil. Altă idee a fost ca examenul să se desfășoare fizic, față în față, respectând distanțarea, aducând doar câte unul, doi trei studenți care s-ar fi rulat la intervale stricte de timp, dar aici ne-am fi putut lovi de o altă problemă, de faptul că mulți dintre studenți erau plecați și se aflau într-o zonă roșie. Și atunci am ales o metodă hibrid – trebuie să recunosc că a fost ideea mea, de desfășurare a evaluării față în față, dar online. Sigur, folosind o anumită metodologie, cu 15 minute alocate fiecărui student, timp suficient pentru a parcurge materia de la lucrările practice, dar și materia de curs.

Ați avut un feedback din partea studenților despre toată această experiență, de a audia cursurile exclusiv online? Am citit recent un articol scris de un profesor de literatură engleză de la San Diego University, care a făcut un sondaj printre studenții săi, din care a reieșit că aceștia nu agreează învățământul online, în ciuda faptului că sunt „nativi digitali”, că fac parte din generația care este dependentă de telefoane și ecrane. Toți elevii concluzionau că au ratat interacțiunea umană. 

Întotdeauna vor fi și și nemulțumiri din partea studenților. Nu știau cum se va desfășura procesul și au fost, la început, multe voci care au contestat acest mod de examinare, dar acum am constat că sesiunea s-a desfășurat în regulă, conform caracteristicilor fiecărei discipline și fiecare student a primit o notă.

Dar trebuie să recunosc că trecerea aceasta forțată a fost ceva brutal din toate punctele de vedere: și social, și economic, și al procesului de învățământ. Dar gândiți-vă cam cum ar fi fost dacă nu ar fi existat internetul sau capacitatea asta de transfer a oricărui proces, fie didactic, fie economic… S-au defășurat toate în mediul online și s-a încurajat foarte mult telemunca. Vedem că și în domeniul administrației s-au putut transfera foarte multe activități online, și în domeniul comețului  – s-a încurajat mult vânzarea online. Astfel că și activitatea didactică s-a desfășurat online, și chiar dacă s-a întâmplat totul brusc, toată lumea a înțeles situația.

Însă concursul de admitere se va desfășura în mod clasic…

Da, UMF iași are o tradiție în desfășurarea concursului de admitere, păstrăm acest format de examen scris – grilă, pe baza bibliografiei existente, însă am apelat la o distanțare fizică mai mare între candidați, astfel că, de exemplu, într-un amfiteatru de 80-100 de locuri să poată intra în jur de 30 de candidați. Altă variantă ar fi fost să dăm concurs de admitere prin concurs de dosare, dar dat fiind tradiția școlii medicale ieșene, am zis că acest lucru nu este posibil și atunci selecția să se facă prin metoda clasică, dar păstrând distanțarea. Și pentru asta am apelat la colegii noștri de la celelalte universități și am primit sprijinul lor, încât pe 26 iulie, când are loc concursul de admitere, avem la dispoziție toate amfiteatrele existente de la cele cinci universități de stat din Iași.

Cred că am fi prima universitate de medicină și farmacie din țară care am face o reformă curriculară în adevăratul sens al cuvântului

Vreau să revenim la reforma curriculară, unul dintre punctele importante ale programului dvs. managerial.

Este un proces amplu, cred că am fi prima universitate de medicină și farmacie din țară care am face reformă curriculară în adevăratul sens al cuvântului.  Dacă ne uităm puțin la universitățile importante din UE, vom vedea că acest proces s-a desfășurat cu 5, 10 sau 15 ani în urmă. Nu este un proces ușor, nu îl poți realiza de unul singur, trebuie să ai un mentor, cineva care să te ghideze în direcția asta și atunci noi ne-am luat niște modele, fie un model britanic – Universitatea Leeds, fie un model mai aproape de noi, din Ungaria – Universitatea Semmelweis din Budapesta, sau model german – mi-am luat ca obiect de studiu ce s-a întâmplat la Universitatea Charité din Berlin. De asemenea, ne va ajuta foarte mult și apartenența la Asociația Școlilor Medicale din Europa (AMSE). Este un proces amplu, care va dura câțiva ani de zile și în care vor fi implicate toate structurile Universității, de la cadre didactice și studenți – care vor fi niște parteneri foarte importanți, până la personalul administrativ. Se va lucra pe grupuri de lucru: vom lua câte o facultate și cred că cea mai grea va fi reforma la facultatea de Medicină, fiind cea mai mare și având un anumit specific. Reforma este legată de procesul didactic, de transferul de cunoștințe de la cadrul didactic la student, de procesul de evaluare, de organizare, de modul în care este concepută curricula și altele.

Unde este nevoie de o schimbare profundă?

În procesul de transfer al cunoștințelor, acolo va fi cel mai greu. Modul în care suntem obișnuiți să-i învățăm pe studenți trebuie schimbat. Se va pune accent pe studiul individual, trebuie să le arăți ce să învețe, să-i înveți cum să învețe. De asemenea, alcătuirea curriculei, pentru că noi avem foarte multe discipline în care se regăsesc foarte puțin în ceea ce fac ei după ce termină facultatea. Și atunci vor trebui comasate, pentru ca studentul să aibă un număr de ore cât mai redus de activitate didatică și alocat mai mult timp studiului individual.

La noi va fi mai greu, pentru că ce spuneți dvs. ar trebuie să pornească mai devreme, încă din liceu.

Asta nu mai depinde de noi, însă putem să influențăm procesul de învățare, să-l adaptăm, să-l actualizăm. Una e să începi procesul de învățare referindu-te la cele mai noi descoperiri,  și una e să vii la curs și să predai studenților capitole din cursul pe care tu l-ai editat sau să vii cu niște foi îngălbenite pe care să le citești în fața studenților. Studenții trebuie să știe ce au de învățat, iar la sfârșitul fiecărui ciclu să fi căpătat în mod real niște competențe. Este un lucru care poate fi făcut, dar în primul rând trebuie înțeles de toți cei care vor participa la acest proces de reformă curriculară.

Avînd contacte cu universități din Europa, am avut ocazia să văd cum își desfășoară activitatea. În urmă cu aproape 30 de ani, când îmi desfășuram activitatea în Marea Britanie, la Spitalul Universitar din Manchester, am fost surprins de faptul că profesorii predau mai puțin la curs, iar activitatea clinică se desfășura secvențial, studenții aveau o mobilitate foarte mare. Se mutau de la un spital la altul și participau la toate procesele, de la activitatea din ambulator, la cea de laborator, din sala de operații etc, astfel că prindeau toate aspectele legate de momentul diagnosticului, a principiilor de tratament, a criteriilor de internare. Iar primul lucru pe care studenții îl făceau când intrau într-un spital, era să se intereseze unde este biblioteca, unde-și petreceau cea mai mare parte din timp pentru studiu individual.

Mărturiile cele care se duc cu burse Erasmus cuprind cele spuse de dvs.

Da, și în ceea ce privește evaluarea cunoștințelor, sunt universități unde de exemplu într-o zi studentul poate să dea două, trei examene, fie că-i examen practic sau general. Nu sunt legați de posibilitatea de a sta și de a avea intervale de timp între examene. Activitatea de învățare poate să fie un proces continuu, iar evaluarea la fel.

Reforma curriculară de care vorbeați include și renunțarea la testele grilă?

Nu vom renunța complet, dar vreau să punctez că examinarea corectă a unui student, să vezi cât de bine pregătit este, ce cunoștințe posedă, nu o poți realiza numai pe baza unui test, având niște întrebări și răspunsuri preformulate, în care el câteodată numai trebuie să ghicească răspunsurile. Este foarte important să-i vezi și gândirea logică. Noi avem un specific care îți impune să vezi cum anume gândește studentul respectiv, pentru că așa va evolua pe viitor în practica lui, în fața unui bolnav. Așadar nu cred că trebuie desființate în totalitate, dar vor avea o pondere mult mai mică.

Cursul festiv va mai avea loc?

Nu vom renunța la cursul festiv, se va desfășura cu siguranță în septembrie, rămâne să ne hotărâm sub ce formă. Nu vom mai face ce am făcut până acum, dar vom avea cursuri festive pe facultăți, pe linii de studiu. Absolvenții trebuie să-și depună jurământul și nu putem să-i privăm de un moment atât de emoționant și de important din viața lor.