In memoriam prof. univ. dr. Mircea Rusu (1920 – 2020)

În august, prof. univ. dr. Mircea Rusu, fondatorul disciplinei de pedodonție și ortodonție de la UMF Iași, ar fi împlinit 100 de ani. Nu a mai apucat să se bucure de surpriza pe care i-o pregătiseră foștii studenți, colegi și colaboratori, toți cei care l-au apreciat, respectat și, mai mult decât atât, care l-au iubit.

Mickey Rusu, cum îi spuneau prietenii, rămâne în istoria medicinei ca unul dintre întemeietorii stomatologiei infantile din România și cel care a pus pe roate rețeaua de cabinete stomatologice în şcolile din Moldova. Tot profesorul Rusu s-a luptat să deschidă, în anii ‘80, cunoscuta Policlinică de Stomatologie Infantilă din Boltă, un adevărat palat al copiilor, care va deveni centru de cercetare OMS pentru sănătatea orală a copilului.

A avut norocul să învețe de la dascălii de viță veche și nu poate să uite lecțiile magistrale de anatomie ținute de Grigore T. Popa – „un mare om, un mare profesor, un mare român”, sau pe marele chirurg Gheorghe Chipail, care i-a pus în mână bisturiul.

Studenția și-a petrecut-o în perioade tulburi: a prins rebeliunea legionară, războiul, refugiul, iar apoi, imediat după terminarea facultății, comuniștii i-au condamnat tatăl la moarte. Tot comuniștii i-au frânt în două cariera fratelui său, Gheorghe Rusu, „unul dintre cei mai buni medici interniști din Iași”, i-au umilit și soția, pe Nora Rusu, un strălucit medic pediatru, precum și pe socrii săi (tatăl soției a fost generalul Măzăreanu )

Prima dragoste a fost chirurgia, dar întâmplarea a făcut să fie transferat la proaspăt înființată clinică de Chirurgie Maxilo-facială, condusă de prof. univ. dr. Duțescu. Adevărata provocare a fost însă când i s-a propus să deschidă, la IMF Iași, o nouă disciplină – de pedodonție și ortodonție.

A avut o activitate științifică prolifică (este autorul unor  studii clinice valoroase, are peste 350 de lucrări comunicate şi publicate), a primit numeroase premii, decoraţii şi distincţii – precum Ordinul „Merite în învăţământ”, în grad de ofiţer şi ordinul de Comandor pentru activitatea în domeniul sănătăţii și este membru onorific al Academiei Româno-Americane. În anul 1989, a fost ales vicepreşedinte în Comitetul Secţiei Române a Uniunii Medicale Balcanice.  Este cetățean de onoare al orașelor Iași și Botoșani, precum și a comunei natale, Ungureni.

 

Ctitorul școlii stomatologice pediatrice ieșene

Îi aduc un pios omagiu omului și  profesorulului Mircea Rusu, personalitate proeminentă a învățământului medical, unul dintre creatorii învățământului stomatologic la Iași. A făcut parte din generația de aur, alături de Gh. Timoşca, Maria Chiru Mocanu, I. Urmă, Angela Haimovici, Mirela Andrei. A fost unul dintre acești oameni minunați.

Domnul profesor Mircea Rusu este ctitorul scolii stomatologice pediatrice ieșene. A înființat prima clinică de stomatologie pediatrică, în 1963, dar a rămas mereu cu gândul de a dezvolta un edificiu modern și și-a împlinit acest vis prin clinica de stomatologie infantilă din strada Lăpușneanu. La baza acestui edificiu, ca de altfel a întregii activități, au stat trei principii de bază. Primul a fost principiul psihoprotectiv – copilul să vină cu plăcere, să se simtă protejat când vine la stomatolog. Astfel, a introdus în clinică meloterapia,  fiecare unit fiind conectat la o stație care transmitea muzică în permanență, a organizat în clinică spectacole de teatru de păpuși și expoziții de pictură . A ajuns la această necesitate absolută a psihoprotectiei copilului prin studii și cercetări în colaborare cu Spitalul de Pishiatrie și cu catedra de psihologie de la Cuza. Al doilea principiu a fost aspectul profilactic în stomatologie, iar al treilea – caracterul medical al stomatologiei,  care  a fost dezvoltat prin colaborările interdisciplinare cu clinicile de endocrinologie, orl și oftalmologie. Insistența profesorului pentru acest principiu venea dintr-o pregătire profundă medicală. Dumnealui a fost chirurg maxilo-facial, fiind tânăr asistent la Anatomie. Acest centru – Clinica  de Stomatologie Infantilă, datorita conceptului și organizării, a fost evaluat și a devenit centru de colaborare OMS, în 1985. Cu acest prilej, au fost noi responsabilități, atât pentru domnul profesor, care era directorul Clincii, cât și pentru colectivul medical. Au fost desfășurate worshop-uri internaționale și s-a organizat, în 1994, Conferința Prevenirea Îmbolnăvirilor Stomatologice, sub sloganul: Sănătate orala pentru sănătatea vieții, conferință care a avut continuitate până în prezent.

A avut un rol marcant și în dezvoltarea rețelei de stomatologie pediatrică, prin înființarea cabinetelor stomatologice în școlile din Iași și în centrele medicale mari stomatologice. Aceasta idee și-a continuat-o în calitate de îndrumător metodologic pe întreg teritoriu Moldovei.

A avut un cult al prietenei și al colaborărilor interumane. În acest sens, împreună cu bunul sau prieten, prof. Petre Firu de la București, a introdus cursurile de vara de perfecționare în stomatologie infantilă, primul având loc în 1973, la Tismana. Dacă la început aceste cursuri au privit numai copilul, apoi au extins această manifestare și pentru adult. A dezvoltat realmente o prietenie și colaborare cu toate centrele universitare.

Și-a finalizat activitatea printr-un număr impresionant de lucrări științifice, manuale, tratate, care au fost publicate în țară și străinătate. Meritele deosebite i-au fost recunoscute, domnia sa fiind membru a numeroase societăți științifice din tara și străinătate.

L-am cunoscut în calitate de profesor în 1965  –  ne-a cunoscut pe fiecare – își cunoștea foarte bine studenții. Apoi, imediat după terminarea facultății, am susținut concursul de preparator, domnul profesor și-a ales cu o foarte mare atenție colaboratorii, era o persoană deschisă, blândă, dar fermă în decizii. A contribuit, în toată cariera sa prestigioasă, la formarea a numeroase generații de medici stomatologi, educați în spiritul dragostei și respectului pentru profesia aleasă.

Pentru toate aceste lucruri, îi vom păstra mereu o vie recunoștință.

Prof. univ. dr. Valentina Dorobăț

–––––––––-

Omul care și-a scris pe treptele Clinicii de Stomatologie Infantilă cuvânt după cuvânt, pagină după pagină, întreagă viață

Întâlnirea cu Profesorul Mircea Rusu a fost una dintre întâlnirile providențiale ale existenței mele. Esențiale și unice în scenariul pe care viața avea să mi-l propună.

Am văzut la Profesorul Mircea Rusu, întemeietorul stomatologiei infantile la Iași, cum este să-ți fie clinica a doua casă… Sau prima?

Domnul Profesor a fost un Om frumos, cu dăruire, cu viziune, cu vocație de constructor, întemeietor de școală, Om cu pasiune pentru profesie și, în plus, cu dragoste și înțelegere pentru copii. Deși, paradoxal, nu a avut proprii copii. În schimb, ne-a adoptat pe noi toți, foștii studenți, cei care am încercat, prin fiecare moment al devenirii noastre, să nu îl dezamăgim.

Eu mă număr printre cei mai norocoși dintre ei. L-am întâlnit la vârsta și la momentul potrivit, acela în care trebuia să-mi cristalizez opțiunile…și domnul Profesor  a știut ce ferestre să deschidă pentru a-mi permite să visez iar visele să îmi zboare cât mai sus. A devenit mentorul meu! M-a învățat să fiu deschisă, generoasă, „cumsecade” cu studenții și colegii, să fiu corectă cu cei din jur, să le spun deschis studenților dacă au sau nu însușirile necesare pentru a urma acest drum dificil al profesiei noastre. M-a învățat ce înseamnă răbdarea, compasiunea, empatia, înțelegerea înaltă, mi-a dăruit primele noțiuni de psihologie, pedagogie, strategie, pentru că terapiile noastre sunt complexe și nu acoperă doar partea stomatologică. „Suntem în primul rând medici”, spune mereu, ”dar facem și calcule de fizician, suntem și cu psihologia și cu chimia, la propriu și la figurat.” Și, între toate aceste competențe, spunea, „trebuie să ai un simț estetic, artistic”.

Pasiunea și determinarea cu care vorbea întotdeauna despre profesia de ortodont, cea cu care s-a confundat de altfel, erau tot atâtea semne că meseria noastră nu poate fi făcută decât cu drag de oameni. L-am admirat cu toată ființă mea și mi-am dorit în fiecare clipa a existentei mele, să reușesc să dau, la rândul meu, tinerilor pe care îi formez, bucuria meseriei, alături de codul moral și profesional pe care aceasta îl presupune.

Prin plecarea Domnului Profesor Mircea Rusu, se sfârșește o lume. O lume a unei generații de dascăli „de moda veche”, cu toate sistemele de referință etice și profesionale solide. Doare să știi că valori de neclintit ale umanității noastre sunt totuși zilnic clintite de la locul lor. Bine-Frumos-Adevăr. Cine mai știe azi că toate sunt una și nedespărțite? Valori? Sentimente? Noțiuni fundamentale?

 Mereu mă gândesc cât de mult a crezut Profesorul Mircea Rusu în toate acestea și cât de mult și-a dorit să ne formăm, noi, discipolii, în spiritul acestor principii.  Și chiar dacă acum pare că au rămas doar umbrele palide ale coloșilor de altădată, sunt convinsa că, pe termen lung, aceste sinapse ale binelui, se pot reface. Domnul Profesor m-a învățat să nu am nici o îndoială în regenerarea binelui. Iar eu știu că un singur om poate inspira generații după generații.

Profesorul Mircea Rusu este un astfel de exemplu. Noi, cei care am avut privilegiul neprețuit de a-l cunoaște, îi datoram misiunea de a-i duce amintirea mai departe. Îi datoram asta lui și lumii pe care a construit-o în fiecare dintre noi.

Timpul nu este niciodată prietenos atunci când trebuie să te pregătească pentru a spune  cuiva drag “rămas bun”.  Emoțiile domină raționalul iar imposibilitatea de a schimba un verdict atârnă mai greu că plumbul. Mi-e greu să mă obișnuiesc cu ideea că, în biroul care a primit vizita atâtor figuri remarcante ale Iașului de ieri și de azi, e liniște și nu va mai miroși a ceai. Acel ceai pe care aveai privilegiul de a-l folosi ca pretext pentru a te bucura de ceea ce domnul Profesor Mircea Rusu era gata să îți ofere oricând, cu blândețe, umor și nemărginită generozitate. O clipă alături de el se transforma pe loc într-un viitor moment memorabil iar orice întâlnire capătă imediat coordonatele unei întâlniri providențiale.

Pe cartea de vizită a Profesorului Mircea Rusu sunt multe de scris, cu majuscule sau subliniat.  Este întemeietor de școală medicală, reputat cercetător, profesionist elogiat la nivel mondial, un lider legitimat de acțiunile și cercetările sale. Dincolo de toate acestea, e Omul care și-a scris pe treptele Clinicii de Stomatologie Infantilă cuvânt după cuvânt, pagină după pagină, întreagă viață. E omul care a iubit oamenii, mai presus de orice și care s-a dăruit, necondiționat, fiecăruia dintre cei pe care îi întâlnea. Nu avea orgolii, răutăți, nemăsurate îi erau doar spiritul ludic, blândețea și dorința de a ajuta. 

Domnul Profesor Mircea Rusu a plecat. Odată cu el, bucăți din sufletele noastre, neregenerabile. Rămâne dorul incurabil și gândul că îl vor însoți acolo, Sus, iar dumnealui va așeză în locurile rămase goale și mai multă lumină.

Dragă Domnule Profesor,

Aș fi amânat acest moment până la sfârșitul lumii…

Nu pe cel în care vă scriu câteva rânduri, ci pe cel în care știu că răspunsul Dumneavoastră o să întârzie ceva timp, ba chiar s-ar putea să nu sosească niciodată. Într-un fel, simt că vă fi o așteptare resemnată care vă atârnă greu, că un talisman. La fel cum o fac și amintirile cu Dumneavoastră.

Mă uit acum la una dintre cele mai dragi. Un portret schițat de un prieten bun, un dar de preț pe care mi l-ați oferit atunci când v-am ajutat să vă mutați biroul la parterul Clinicii, deoarece vă era din ce în ce mai greu să ajungeți sus, acolo de unde ne-ați vegheat și ne-ați ghidat atâția ani. Acum sunteți mai sus decât mi-aș fi dorit vreodată să vă stiu, lăsând în urmă doar niste coordonate cerești, imposibil de găsit.

Simt că plecarea Dumneavoastră ne lasă fară rădăcină vie a unei generații. Pe fiecare dintre noi ne-ați luat de mână și, cu generozitate, ne-ați primit în Clinica de stomatologie, în lumea pe care ați iubit-o constant și necondiționat, și ne-ați dăruit-o, făcând-o să devina parte din noi și din vocația noastră. Vă mai amintiți cum ne spuneați mereu? “Profesiunea noastră este vocația noastră”. Iar noi ne-am străduit în fiecare moment să nu vă dezamăgim.

Vă mai fac o mărturisire, Domnule Profesor. De curând, începusem să „complotez” cu colegii mei, dar și cu mulți prieteni ai Dumneavoastră, academicieni, scriitori, pictori, oameni de cultura din Iași , oameni de știință,  copii care și-au pus semnătura pe picturile murale ale clinicii, să vă sărbătorim. Erau atât de multe surprize planificate și atât de mult drag în aceste planificări, încât începusem să mă simt că un copil care își dorește să îi facă un dar de preț unui părinte. Pentru mine, pentru noi, cei mulți care am avut norocul să respirăm alături de Dumneavoastră, ați fost și asta. Un Părinte. Și cum părinților ți-e greu să le spui, de cele mai multe ori, cât de mult îi iubești și cât de recunoscător le ești pentru fiecare moment pe care ți l-au oferit, vă trimit aceasta scrisoare. Sper doar să își găsească locul pe aripa acelui înger, care vă știe adresa cereasca.

Rămas bun, Domnule Profesor! Drum lin spre Lumină!

Prof. univ. dr. Irina Zetu

––––––––––––––––-

Un om norocos

Dr. Miki Rusu a fost un om norocos. Norocos, pentru că de-a lungul vieții a învins tuberculoza (în liceu), a intrat la Facultatea de Medicină la prima încercare, s-a ferit de mișcarea legionară, a supraviețuit războiului (scăpând doar cu o rană superficială de la o schijă de bombă) și a ajuns chirurg, sub îndrumarea atentă a profesorului Chipail.

A trecut cu curaj și resemnare peste necazurile abătute asupra familiei sale și ale distinsei sale doamne, colegă de profesie și suflet pereche, încercând să vadă întotdeauna, în așteptarea unor timpuri mai bune, partea plină a paharului.

Și acestea nu au încetat să apară: obținerea (cu ajutorul rectorului Franke), în premieră, a conducerii catedrei de ortodonție și pedodonție, fapt care i-a permis să-și creeze o echipă care a devenit cu timpul o școală; specializare în Germania în domeniul stomatologiei infantile și, ca un corolar, realizarea minunatului palat de stomatologie infantilă de pe Lăpușneanu.

La doctorul Miki, am ajuns mai târziu, după 1972, când m-am întors din State, de la specializare. Ajuns în clinică, m-a întâmpinat jovial cu: „Salut, americanule! Ce cauți la mine?”. I-am arătat băiețelul care mă însoțea și l-am rugat să-l consulte. L-a văzut și a decis că are un dinte în plus, pe care i l-a extras. Pentru că puștiul a fost cuminte, l-a lăudat și i-a dorit noroc. Și așa s-a și întâmplat, puștiul fiind … Cristian Mungiu.

În perioada când eram decan pentru studenți străini și trebuia să prezint diplomaților avantajele studiului în universitatea noastră, îl rugam să-mi permită o vizită în „palatul său”. Accepta bucuros și prezenta mândru clinica sa, care era, cred, cea mai modernă din țară. După vizita reușită și plecarea diplomaților, mă invita în cabinetul său, la un „pahar de vorbă”, timp în care evocam profesorii pe care – la intervale mari – îi audiasem: Buțureanu, Chipail, Enescu, Rășcanu, Capri …

Acum, doctorul Miki, ajuns de decenii profesorul emerit Mircea Rusu, s-a dus să-i întâlnească printre stele. Ne lasă amintirea unui bărbat frumos și vesel și a unui dascăl de neuitat.

Prof. univ. emerit. dr. Ostin C. Mungiu

––––––––––––––––––

Sunt oameni, care, prin trecerea lor, schimbă destine

Sunt oameni care, în existența lor, fac ca toți cei pe care îi înconjoară să devină „oameni” în adevăratul sens al cuvântului. Sunt oameni, care, prin trecerea lor, schimbă destine și îi ajută pe cei slabi să devină puternici.

Am absolvit Facultatea de Medicină Generală, nu cea de Stomatologie, dar Prof. Univ. Dr. Mircea Rusu a rămas în amintirea mea încă din timpul facultății când, în serile tomnatice de luni, din octombrie și noiembrie, trecând pe la Boltă, vedeam luminat Amfiteatrul de la Clinica de Stomatologie Infantilă pâna la ore târzii, studenții participând la cercuri științifice.

Pe Prof. Dr. Nana Rusu mi-o amintesc din Clinica de Pediatrie, ca o doamnă cu ținută sobră ce discuta cu domnul Prof. Univ. Dr. Burdea probleme de diagnostic. Ce m-a frapat a fost atitudinea serioasă și plină de respect a Prof. Dr. Burdea față de doamna doctor cu care discuta, total diferită față de atitudinea de la vizite sau cursuri.

Mai târziu, viața a făcut să am privilegiul și bucuria de a fi acceptat de familia Prof. Univ. Dr. Nana si Mircea Rusu, iar dincolo de rigorile activității medicale curente, am descoperit un univers intelectual fascinant și plin de rigorile unei vieți sobre.

Amintirile curg de la Viena la Munchen, de la Graz la Oradea, de la Brașov la Agapia la sărbătorile sfinte de Crăciun si Paști. Acele seri erau pline de ceea ce acum putem spune, fără tăgadă, , „har și bucurii”, ca un balsam pentru fiecare din cei prezenți.

La congresele și conferințele internaționale la care Prof.Univ. Dr. Mircea Rusu participa, valoarea sa era reflectată prin respectul de care se bucura din partea auditoriului. Un astfel de moment a fost la București, în Aula Magna UMF „Carol Davila”, când, împreuna cu Prof. Univ. Dr. Petru Firu, au primit Diplomele de Excelență pentru întreaga activitate depusă in România.

Aș putea spune că întreaga activitate ulterioara a mea a fost marcată de Prof. Univ. Dr. Mircea Rusu deoarece, la întrebarea mea grav: „Cum pot eu să predau la stomatologie disciplina Medicină Fizică și de Reabilitare?”, a zâmbit  și în câteva cuvinte,  cu o privire pătrunzătoare, a dat explicații clare despre conceptele „Prevenție si act medical” din activitatea lui. Acest concept a stat și la baza fundamentării construcției Clinicii de Stomatologie Infantila – Centrul OMS de Preventie a bolilor stomatologice, din Iași, România.

„Dar ca să te lămuresti”, mi-a spus că trebuie să merg la București să am o discuție cu „Petruș” (Prof.Univ. Dr. Petru Firu, de la Institutul de Antropologie a Academiei Române). Astfel, am fost introdus în antropologia dezvoltării aparatului dento-maxilar și a organismului, sub atenta înțelegere didactică a domnului profesor.

Cursul structurat sub îndrumarea celor doi magisteri – Mircea Rusu si Petru Firu, a fost primul din România și, în arc peste timp, confirmarea a tot ceea ce m-au învățat a fost făcută în 2019, ca unitate inseparabilă funcțional a corpului uman.

Aceasta a permis ca abordarea specialității de Medicină Fizică și de Reabilitare să se facă unitar, holistic în dezvoltarea antropologică pentru întregul organism.

Știu că în decembrie 2019 i-am spus D-lui Prof. Univ. Dr. Mircea Rusu că voi participa în martie 2020 la al III-lea Congres European de Posturologie , ca raportor pentru „Postural disfunctions-Recomandation  for prevention , diagnostic and therapy- Consensus for EU”,  iar el zâmbind, a răspuns „Să vedem ce va fi…”.

Cred că, în viitor, un Centru de Excelență de Medicină Fizică și de Reabilitare – Prof. Univ.Dr. Mircea Rusu, va lua ființă la Iași tocmai respectând acest concept și adaptat la nou-genomică, transcriptomică, metabolomică, proteinomică…

Multele amintiri fac ca timpul să stea în loc. Imaginea care îmi va ramâne în memorie este cea a familiei Prof. Univ. Dr. Nana și Mircea Rusu, unită la trecerea prin viața, la un amurg când au găsit energie și timp să celebreze, la Muzeul Eminescu- Ipotești, primirea titlului de Cetățean de onoare a tatălui D-nei. Prof. Rusu, generalul Sotir Măzăreanu , Comandantul Învățământului Militar și apoi al Garnizoanei Iași.

Fie ca Bunul Dumnezeu, în mărinimia Sa, să vegheze drumul Prof. Univ. Dr. Mircea Rusu.

Pentru D-na Prof. Univ. Dr. Nana Rusu, sănătatea pe care toti o dorim!

Prof. Dr. Ioan Sorin Stratulat

–––––––––––––––––

Mentor inconfundabil a zeci de generații de absolvenți de medicină dentară

Prof. Dr. Mircea Rusu rămâne fondatorul disciplinei de Stomatologie infantilă, creatorul reţelei de cabinete stomatologice în şcolile din Moldova, autor de studii clinice valoroase şi de cercetări interdisciplinare. Absolvent de Medicină cu abilități în Chirurgia maxilo-facială, a înființat în 1980 Policlinica de Stomatologie Infantilă, pe străvechea uliţă Lăpuşneanu, clinică modernă în care abordarea afecţiunilor stomatologice a fost gândită interdisciplinar. În 1985, aici a fost înfiinţat un centru de cercetare OMS pentru sănătatea orală a copilului, apreciat de-a lungul anilor ca fiind unul dintre cele mai bune din Europa.

Formator de școală, cu urmași bine pregătiți, apreciați în Europa și în SUA, a îmbinat armonios activitatea didactică cu cea de cercetare științifică (peste 300 de lucrări comunicate și publicate), asistență medicală de specialitate și colaborări cu servicii mari stomatologice din țară și din străinătate. Pentru merite deosebite a primit numeroase titluri academice, ordine, medalii și diplome.

Prof dr. Mircea Rusu a fost un iubitor de frumos (nelipsit de la concertele filarmonicii de peste 40 ani), un veritabil om de cultură, cu o familie frumoasă, creator de școală stomatologică, mentor inconfundabil a zeci de generații de absolvenți de medicină dentară.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Prof. univ. dr. Eugen Tâcoveanu

 

–––––––––––––––––

Mesajul primarului Municipiului Iași, Mihai Chirica

In Memoriam Prof Univ Dr Mircea Rusu