Brâncuși, Ecorșeul și întâlnirea dintre artă și știință la Iași

Corpul uman a fost, de-a lungul secolelor, obiect de studiu atât pentru medicina științifică, cât și pentru artiștii preocupați de redarea sa în forme sculpturale. Un exemplu excepțional al acestei intersectări îl constituie Ecorșeul realizat de Constantin Brâncuși sub îndrumarea profesorului Dimitrie Gerota, o lucrare ce transcende granițele dintre știință și artă și care își găsește astăzi locul în Muzeul Institutului de Anatomie, parte integrantă Muzeului Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. Departe de a fi un simplu exercițiu de precizie anatomică, Ecorșeul este un artefact pedagogic, un studiu al materialității corpului, dar și un moment definitoriu în formarea artistică a celui care avea să devină unul dintre cei mai influenți sculptori ai modernității.

În anii 1902-1903, Brâncuși, student la Școala Națională de Arte Frumoase din București, s-a aflat sub influența unui mentor puțin obișnuit pentru un sculptor: Dimitrie Gerota, medic, anatomist și pedagog inovator. Gerota nu doar că l-a ghidat pe tânărul artist în realizarea formei și proporțiilor, dar l-a introdus în lumea disecției, oferindu-i o înțelegere profundă a logicii interne a corpului uman. Într-o epocă în care ecorșeele erau esențiale în formarea medicilor și a artiștilor, lucrarea lui Brâncuși a depășit simpla funcție didactică, devenind un exemplu remarcabil de echilibru între fidelitate științifică și expresivitate artistică. Ligamentele, mușchii, tendoanele sunt modelate cu un realism care nu lasă loc improvizației, dar care, paradoxal, anunță și drumul către stilizarea formelor pe care sculptorul avea să-l parcurgă ulterior.

Brâncuși însuși avea să reflecte asupra acestei experiențe formatoare. Mai târziu, într-un moment de revelație artistică, el avea să declare că „Simplitatea este complexitatea rezolvată”. Această observație își are rădăcinile în orele lungi petrecute în sala de disecție, unde materia organică era desfăcută strat cu strat, până când forma devenea o esență pură. Într-adevăr, lucrând la Ecorșeu, tânărul sculptor învăța nu doar anatomie, ci și reducție, principiu esențial care avea să îi ghideze întregul parcurs artistic.

Brâncuși și legăturile sale cu medicina ieșeană

Mai puțin cunoscut este faptul că Brâncuși nu a fost doar elevul lui Gerota, ci a avut și o legătură profundă cu Iașul. În cadrul Institutului de Anatomie, tânărul sculptor a asistat la disecțiile profesorului Zaharia Samfirescu, o figură importantă a medicinei românești. Samfirescu nu doar că i-a permis accesul la studiul detaliat al corpului uman, ci a fost unul dintre cei care l-au sprijinit financiar, într-un moment în care viața unui tânăr artist era departe de a fi lipsită de dificultăți.

Dincolo de sprijinul material, relația lui Brâncuși cu mediul medical ieșean s-a concretizat și în plan artistic. La Paris, în 1905, el a realizat două busturi la cererea lui Nicolae Vaschide, eminent psiholog român stabilit în Franța, ginerele lui Samfirescu. Unul dintre busturi o înfățișa pe Victoria Vaschide (fiica profesorului ieșean), iar celălalt pe însuși Samfirescu, imortalizat într-o operă modelată cu precizie și sensibilitate. Deși sculpturile s-au pierdut, fotografiile lor – realizate chiar de Brâncuși – rămân mărturii ale unui capitol uitat din cariera artistului.

Ecorșeul – o lecție vie pentru studenți și artiști

Astăzi, studenții UMF Iași au privilegiul de a învăța anatomie având în față una dintre cele mai remarcabile reprezentări sculpturale ale corpului uman. Spre deosebire de modelele virtuale sau atlasele clasice, Ecorșeul lui Brâncuși este o lecție vie despre materialitate, volum și tensiunea dintre formă și funcție. Medicii pot învăța relațiile musculare și articulare, iar artiștii pot observa cum structura interioară a corpului dictează armonia exterioară.

Mai mult, pentru publicul larg, această operă oferă o conexiune rară cu un moment esențial al artei românești și al științei medicale. Printr-o programare prealabilă, vizitatorii pot descoperi nu doar măiestria sculptorului, ci și lumea medicală care i-a influențat profund cariera. Această lucrare, un punct de răscruce în formarea lui Brâncuși, rămâne una dintre cele mai valoroase piese din patrimoniul artistic și științific românesc.

O moștenire artistică și științifică deopotrivă 

Ecorșeul nu este doar o operă a unui tânăr sculptor, ci o intersecție fascinantă între medicină și artă, între observația științifică și viziunea estetică. Este un punct de plecare în cariera lui Brâncuși, dar și o mărturie a unei epoci în care anatomia și sculptura coexistau într-un dialog strâns. Faptul că această lucrare se află la Iași nu este doar o onoare, ci și o responsabilitate: aceea de a o păstra, de a o studia și de a o face accesibilă noilor generații de studenți, artiști și cercetători.

Muzeul UMF Iași oferă o oportunitate unică de a explora această moștenire, unde rigoarea științifică se împletește cu geniul artistic, într-o lecție despre corp, formă și frumusețe.

Dr. Richard Constantinescu
iatroistoriograf și autor; titularul Disciplinei Istoria medicinei, coordonator al Centrului Cultural „I.I. Mironescu” și custode al Muzeului Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași