UMF Iași și lumina eternă a lui Eminescu

În fiecare an, pe 15 ianuarie, România își întoarce fața către figura lui Mihai Eminescu, însă nu fără o povară subtilă, o umbră ce planează asupra fiecărui cuvânt rostit în numele lui. Este ziua în care ne celebrăm nu doar poetul, ci poate mai mult decât atât, propria noastră conștiință națională – acel ecou interior ce ne amintește că suntem mai mult decât o geografie sau o limbă. Dar ce povară purtăm, venerându-l? La Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, legătura cu Eminescu nu este doar o întâmplare a istoriei, ci o parte din identitatea profundă a instituției. 

Aici, în clădirea ce odinioară adăpostea biblioteca unde Eminescu a fost bibliotecar, timpul pare suspendat. Pereții aceștia nu sunt doar ziduri, ci martori ai unei epoci în care cărțile, ideile și oamenii se întâlneau cu o intensitate pe care o regăsim astăzi doar în paginile istoriei. Eminescu, acel tânăr bibliotecar, nu era încă „Luceafărul” – nu era încă învăluit în strălucirea mitului –, dar purta deja în el o neliniște care, probabil, l-a condus să viseze dincolo de cuvintele așezate pe rafturi. 

Eminescu, omul prins între uman și divin

Însă ce știm cu adevărat despre el? Lăsăm adesea aura mitică să acopere fragilitatea unui om care a iubit, a râs, a dansat, a călătorit. Nu era doar poetul solemn al întrebărilor existențiale; era și cel care, într-un costum uneori tocit dansa la baluri, juca fotbal, înota în ape reci și privea cerul cu o curiozitate de copil. 

În această imagine duală, se ascunde paradoxul care face din Eminescu o figură atât de vie. Ne amintim de el ca fiind aproape mitologic, dar adevărul este că trăia – la propriu – fiecare zi ca un om care nu își cunoaște destinul, dar îl simte ca pe o povară. Era omul care putea râde cu poftă, dar care, în același timp, înțelegea că râsul este doar o pauză între momentele în care ne frământăm sufletul. 

UMF Iași: între medicină și poezie

La UMF Iași, spiritul lui Eminescu trăiește într-un mod diferit. Universitatea, deși dedicată științei, vieții, își asumă rolul de păstrătoare a culturii. Studenții care trec pragul acestei instituții nu învață doar să trateze trupuri, ci și să înțeleagă complexitatea sufletului uman. Așa cum Eminescu transforma limba română într-un instrument al introspecției, universitatea încearcă să modeleze minți capabile să privească dincolo de reliefurile pielii. 

În sălile ei, arta și știința coexistă. Expozițiile de artă, conferințele, lecturile publice, concertele – toate acestea sunt expresii ale unei valori fundamentale: cultura este o parte esențială a educației. Poezia lui Eminescu, cu interogațiile sale despre cosmos și suflet, devine o punte către întrebările pe care medicii le adresează misterelor vieții. 

Limbajul lui Eminescu, moștenirea unui popor

Dar cea mai profundă moștenire a lui Eminescu rămâne limba română. El nu a fost doar un creator; a fost un reformator. A luat o limbă nesigură, ca un copil ce încearcă să meargă, și i-a dat aripi. În mâinile lui, cuvintele au devenit punți către lumi interioare pe care nici nu știam că le purtăm. 

Aceasta este lecția supremă pe care Eminescu o oferă: că limba, cultura și arta nu sunt doar accesorii ale existenței noastre. Sunt unelte prin care privim lumea, prin care ne înțelegem pe noi înșine. UMF Iași, în această Zi a Culturii Naționale, reafirmă acest adevăr. 

În lumina lui Eminescu

Dar cum ne raportăm noi, ca oameni, la o figură atât de copleșitoare? Ne îndepărtăm de el, temându-ne de propria noastră fragilitate, sau îl privim ca pe un ghid care ne amintește că, în ciuda limitelor noastre, suntem capabili de măreție? Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași nu doar că păstrează vie memoria lui Eminescu, dar demonstrează că tradiția și inovația nu sunt incompatibile. 

La fel ca el, care și-a dedicat viața explorării complexității sufletului uman, UMF Iași continuă să caute răspunsuri – în cărți, în laboratoare, în sălile de clasă. Și, poate, în fiecare student care trece prin aceste coridoare, există un mic fragment din spiritul neliniștit al lui Mihai Eminescu. 

Dr. Richard Constantinescu,
Coordonator al Centrului Cultural „I.I. Mironescu”