Scriitoarea Doina Ruști vine la UMF Iași: conferință și lansare de carte

La începutul lunii iunie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași va găzdui un eveniment cultural de excepție, în cadrul seriei „Conferințele Universității de Medicină și Farmacie «Grigore T. Popa»”. Scriitoarea Doina Ruști, una dintre cele mai importante voci ale literaturii române contemporane, va susține conferința cu titlul „Cum scrii despre lucrurile dureroase?”, urmată de lansarea celui mai recent roman al său, „Fenerike”, apărut în acest an la Editura Humanitas.

Întâlnirea cu autoarea va avea loc miercuri, 4 iunie, de la ora 14.00, în Aula „George Emil Palade”, oferind publicului prilejul de a reflecta asupra modului în care literatura poate aborda și vindeca traumele prin cuvânt și imaginație.

„Universitatea noastră a susținut mereu ideea că formarea unui bun profesionist înseamnă mai mult decât acumularea de cunoștințe medicale — înseamnă și rafinarea unei culturi umaniste solide. De aceea, ne bucură profund prezența scriitoarei Doina Ruști în cadrul Conferințelor UMF Iași, un demers prin care aducem literatura aproape de știință, emoția aproape de rațiune. Tema conferinței – Cum scrii despre lucrurile dureroase? – este nu doar una literară, ci profund umană. Într-un mediu în care suferința face parte din realitatea cotidiană a profesiei medicale, învățăm, inclusiv prin astfel de întâlniri, că vindecarea are și o dimensiune narativă, afectivă. Cartea poate deveni punte între medici și pacienți, între trecut și prezent, între traumă și speranță”, a declarat prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iași.

Cunoscută pentru forța narativă și temele profunde abordate în scrierile sale, Doina Ruști aduce în prim-plan în această conferință modul în care literatura poate deveni un instrument de introspecție și vindecare.

„În multe situații experiențele dramatice, odată povestite, se artificializează, iar textul pare inventat. Este clar pentru toată lumea că cele relatate s-au întâmplat întocmai, ba chiar există dovezi că așa a fost, însă, povestea nu este convingătoare, sună ca o minciună stângace. Între adevăr și credibil există un drum lung, ba chiar o barieră, pe care, singură, literatura o ia în seamă.  Veridicitatea unui epos stă într-o serie de acțiuni, venite și din predispozițiile povestitorului, dar și din baza lui culturală, cu precădere naratologică sau măcar retorică.

S-a instituit în timp ideea că faptele dureroase pot fi edulcorate prin povestire. Psihologia a fâlfâit mult ideea. Experimentele clinice au dovedit-o uneori. Multă lume  a făcut din scris un act de doliu. Și mai mulți au preluat scrisul ca pe un act de exorcizare. Toate acestea pot avea valoare de salubrizare a ființei, dar rareori au valoare literară. Faptul dureros devine literatură doar acolo unde emoția scriitorului este autentică și empatică. La acest două categorii estetice tinde orice scriitor conștient de valoarea sa.

În ceea ce mă privește, am rezerve față de literatura traumei și chiar evit noțiunea. În schimb cred că există o gamă variată a întâmplărilor nocive, de la cele tragice la cele de nepovestit. Iar în această a doua categorie intră adeseori evenimente cenzurate de sentimentul de jenă, mereu legat de ego și de dorințele megalomane ale ființei.

În copilăria mea s-a petrecut o crimă, pe care am încercat s-o povestesc de-a lungul vieții. Abia în actualul meu roman, Ferenike, am reușit s-o transform în ficțiune. Cum? Despre asta voi povesti la întâlnirea noastră din 4 iunie” – Doina Ruști.

DOINA RUȘTI este prozatoare, scenaristă și profesoară universitară, cu specializare în istoria culturii și civilizației universale pentru film. A înființat grupul „Ficțiunea” și ține cursuri de scriere creativă la Universitatea din București. A scris romane cu miză socială puternică, între care „Fantoma din moară” (2008), „Lizoanca la 11 ani” (2009) sau „Logodnica” (2017), dar este mai ales cunoscută pentru trilogia fanariotă, compusă din romanele „Homeric” (2019), „Mâța Vinerii” (2017) și „Manuscrisul fanariot” (2015).

A mai publicat „Zogru” (2006), „Cămașa în carouri” (2010), „Omulețul roșu” (2010), „Mămica la două albăstrele” (2013), „Paturi oculte” (2020) și două volume de povestiri: „Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot” (2022) și „Depravatul din Gorgani” (2023).

După romanul „Zavaidoc în anul iubirii” (2024), Doina Ruști a scris „Ferenike” (2025), un roman autobiografic, ca un experiment de investigare a confesiunii. Aproape toate scrierile sale au fost reeditate și traduse în numeroase limbi, între cele mai recente ediții străine aflându-se „The Book of Perilous Dishes” (2022, 2024, Londra), „Zogru” (2022, Marsilia) și „Dorëshkrimi fanariot” (2024, tradus în albaneză).

În 2008 a primit Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2009 Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române.

Despre volumul „Ferenike”

„Ferenike” este un roman autobiografic, în linie fabulatorie, cu o galerie largă de personaje și subiect ferm.

Având ca punct de pornire un eveniment din timpul copilăriei, romanul conturează treptat experiențe legate de prezentul nostru. Orice faptă neînsemnată are consecințe, decide alte întâmplări și altă perspectivă asupra trecutului. Pe această teză este plasată o poveste incitantă și puternică, despre rolul discret pe care îl are orice individ în metamorfozele istoriei mari.

Roman autobiografic, „Ferenike” e și un experiment de investigare a confesiunii, din zonele ei mistice spre cele histrionice sau manipulative, cu intenția declarată de a reaminti că, dincolo de intenție, se află întotdeauna forța povestitorului.„Ce este ficțiunea? Forța unei povești de a trimite un mesaj cât mai departe în timp. În literatură, nu fabulația se află pe primul loc, ci puterea ei de a face ca ideea să triumfe: ferein nike. Ferenike.” – Doina Ruști