In memoriam Prof. Univ. Dr. Ostin MUNGIU (16 octombrie 1941 – 11 octombrie 2021)

Comunitatea academică a Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași regretă profund trecerea în nefiinţă a Domnului Profesor Ostin Mungiu, dascăl cu vocație și un om de o aleasă noblețe sufletească.

Marți, 12 octombrie, în Aula „George Emil Palade” a Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, la inițiativa celor doi copii ai săi, Alina Mungiu‑Pippidi și Cristian Mungiu, o parte a comunității prietenilor academici a fost prezentă pentru a-și lua rămas bun într-un mod inedit în Universitatea pe care a iubit-o atât de mult, depănând amintiri vesele, nu triste, despre profesorul, cercetătorul și în primul rând despre omul extraordinar de erudit, hâtru și emancipat care a fost profesorul Ostin Mungiu. Într-un interviu acordat News UMF Iași în urmă cu cinci ani, domnul profesor spunea atât de frumos: „Un profesor trăiește atât cât persistă în memoria ultimului său student”. Iar profesorul Ostin Mungiu, „călătorul între milenii”, cu siguranță va trăi mult, pentru că a lăsat moștenire familiei, cunoscuților și generațiilor de studenți nu doar cunoștințele sale academice sau pasiunea extraordinară pentru cercetare, ci și istorii fabuloase, povestite cu un har extraordinar, despre Iașul universitar de odinioară,  pe care l-a iubit și cunoscut ca nimeni altul.

Despre domnul profesor, cu dragoste…

Prof. univ. dr. Viorel Scripcariu: „Era unul dintre cadrele didactice extrem de active, care introduseseră prezentarea la curs însoțită la final de o recompensă pentru studenți, însemnând câteva imagini din locurile pe care le vizitase. Apoi, peste ani, am avut ocazia să ne întâlnim și în afara mediului universitar, și l-am apreciat foarte mult pentru puterea de muncă și pentru ideile sale extrem de vii. Era un om extrem de entuziast. Îmi pare foarte rău pentru acest eveniment și constat, cu tristețe, că începe să ne pară rău din ce în ce mai mult pentru dascălii noștri”.

Prof. univ. dr. Eugen Târcoveanu: „Vorbim despre profesorul Mungiu la trecut. Ce păcat… Am pierdut un cadru didactic de excepție, un adevărat dascăl. Cred că este printre primii profesori Bologna pe care-i are Universitatea de Medicină și Farmacie «Grigore T. Popa» din Iași. Era foarte iubit de studenți, de absolvenți, de doctoranzi. Era perceput ca un om al noului. Îmi amintesc, după ce s-a întors din Statele Unite ale Americii, că toată lumea îl căuta să audă impresiile de la fața locului despre școala de acolo, despre cercetare, despre institute. Și el, cu un șarm desăvârșit, ne-a povestit totul. Era un spirit al muncii de echipă, avea în sânge această calitate rară. Era un bun comunicator, a lăsat niște interviuri de excepție. A fost un om al cetății în adevăratul sens al cuvântului. Puțini știu că este unul dintre inițiatorii Târgului de la Cucuteni din Copou. Avea o colecție impresionantă de ceramică și ținea la acest lucru. Se identifica cu orașul, era o pată de culoare. Era un om frumos, se îmbrăca frumos, vorbea frumos. Era definiția frumosului și a frumosului în suflet”.

Prof. univ. dr. Bogdan Tamba: „Mentor, prieten, părinte. Sunt 17 ani de când lucrez cu domnul profesor. M-a făcut ceea ce sunt. Eram proaspăt absolvent, când m-am dus la dumnealui umil, cu căciula în mână, rugându-l să mă primească în laborator. După ce i-am arătat CV-ul,  mi-a zis: „Fecior, te primesc.” „Ok, dar cum pot să mă recompensez?” Și mi-a răspuns: „Când tu ai să fii pe scaunul meu și în fața ta o să fie un copil la fel ca tine, să-ți aduci aminte de acest moment și să te porți la fel”. Asta a fost principala lecție pentru ce înseamnă construitul unei școli, construitul unei cariere. A fost o onoare să-l cunosc și va rămâne întotdeauna alături de noi”.

Prof. univ. dr. Ioana Grigoraș: „Am să vorbesc despre profesorul Ostin Mungiu din mai multe perspective. În primul rând că am fost studenta domniei sale și cu siguranță că activitatea didactică pe care a făcut-o cu seria noastră a influențat devenirea tuturor studenților din anul nostru și toți anii pe care i-a păstorit și cu siguranță că a influențat și devenirea mea, ca medic și  ca anestezist. În al doilea rând aș vrea să vorbesc despre personalitatea absolut exuberantă a domnului profesor, care a arătat că erudiția și performanța nu trebuie să fie îmbrăcate scorțos în costum negru și cravată, ci că culoarea, prezența de spirit, profunzimea în tot ceea ce spunea în circumstanțe absolut informale, nu numai în cele importante, și spiritul nonconformist au fost modele și vor rămân pentru generațiile de studenți și nu numai, pentru toți oamenii pe care i-a cunoscut și cu siguranță i-a influențat. Prin acest mod, cu siguranță că ne-a influențat devenirea tuturor celor mai tineri care am venit în contact cu el. În al treilea rând aș vrea să vorbesc în postura de medic și profesor de anestezie și terapie intensivă. După ce am îmbrățisat această specialitate, vrând, nevrând, am avut multe contacte profesionale cu domnia sa, având în vedere că algeziologia – și domnul profesor Ostin Mungiu poate fi considerat părintele algeziologiei românești – este un domeniu disciplinar. Ține de specialitatea noastră – ATI, dar de fapt tratamentul durerii este specific oricărei specialități din medicină. Și aș vrea să remarc entuziasmul, spiritul novator și perseveranța încăpățânată de a moderniza acest domeniu atât de dificil interdisciplinar, prolificitatea – a scris foarte multe cărți în acest domeniu, cărți de referință. A organizat foarte multe manifestări naționale și locale și prin toate a promovat conceptul esențial în medicină, de prevenție și tratament adecvat durerii. Din toate aceste motive, domnul profesor Ostin Mungiu va rămâne viu printre noi și eu spun că nu numai atât cât ultimul student își va aminti de el, ci atât cât toți cei a căror devenire a fost influențată de personalitatea minunată a domniei sale vor dăinui și nu numai atât, ci transmițând mai departe darurile prețioase pe care le-au primit de la domnia sa, vor asigura nemurirea în spirit a domnului profesor Ostin Mungiu”.

Prof. univ. dr. Doina Azoicăi: „Domnul profesor a fost un om cu totul aparte și mi-am adus aminte cu drag de momentul când eram studentă, era o zi de 8 martie, noi eram studenți ai deceniului 8, eram într-o perioadă pe care o percepeam destul de restrictivă. Domnul profesor venise din Statele Unite, pe tablă era o mașină pe care a pictat-o un coleg talentat și profesorul nostru, tânăr, dezinvolt, ne-a explicat teoria receptorilor pe acea mașină. Profesorul Mungiu a fost, într-adevăr, o prezență solară, pe care orice student, rezident, doctor, nu poate să o uite, și sper din tot sufletul ca el să rămână așa cum l-am știut întotdeauna, cu zâmbetul și cu tonusul lui pozitiv, să rămână alături de noi ca să ne ajute mai departe să trecem peste greutățile inerente ale fiecăruia. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Prof. univ. dr. Radu Iliescu: „Am fost studentul profesorul Mungiu în anul III, după aceea doctorandul domnului profesor. „Să trăiești, profesor, mare!” – așa mă saluta întotdeauna când ne întâlneam și am luat-o mult timp ca pe o expresie de alint, dar mi-am dat seama mult mai târziu că era de fapt o urare.  Pentru mine, domnul profesor s-a purtat întotdeauna cu papion. Așa a predat farmacologia, nu cu un papion scorțos, ci cu unul viu și colorat, dar elegant întotdeauna. Așa a coordonat tezele de doctorat care o mulțime au fost făcute în laborator, cu animale, lucru relativ rar în universitate și în perioada aceea și în perioadele mai recente. Așa a scris proiecte, așa a construit cu banii ăia puțini, dar totuși semnificativi după anii ’90, laboratorul de testare a medicamentului, cu papion s-a purtat în disciplină. Pentru mine a fost realmente puntea pe care am păstrat-o și pe care am pășit înapoi în Universitate. A fost profesorul din UMF Iași care a înțeles cele două lumi în care-mi duceam existența schizoid, între România și America și m-a ajutat să trec puntea înapoi. Pentru asta îi sunt extraordinar de recunoscător. Va fi mereu cu noi. Drum bun, profesor mare!”

Alina Mungiu Pippidi: „Mulțumesc comunității de prieteni academici care s-au strâns astăzi aici. Fratele meu și cu mine ne-am gândit să dăm această ocazie de a vorbi despre tatăl meu aici și nu într-un cimitir, pentru că o trăsătură importantă a personalității lui este că era un mare nonconformist. Era foarte greu să te porți ca un nonconformist în timpul comunismului, un regim în care tot ce ieșea în evidență era suprimat, și cu toate acestea el reușea. Reușea mai ales să fie un model al faptului că poți să fii altfel și să inspiri celor din jur faptul că originalitatea, trăsăturile individuale ale personalității fiecărui om sunt cele ce dau frumusețea vieții sociale și nu alinierea. Și acest lucru era foarte apreciat de studenții lui care au învățat acest lucru, să fie cine erau ei și să scoată în evidență pentru ceilalți această parte distinctivă a personalității lor.”

Cristian Mungiu: „Vreau să vă spun câteva lucruri, tocmai ca să încerc să-l recuperăm dintr-o perspectivă din care mi-ar plăcea să ne amintim de el, pentru că era un om căruia îi plăcea viața, era un om vesel, cu simțul umorului, un om cu care am putut să glumesc până și aceste ultime săptămâni cât am stat cu el la spital.  Universitatea de Medicină conta enorm în viața lui, faptul că a putut să-și pătreze un cabinet și faptul că avea studenți aici au făcut parte din deciziile pentru care nu l-am putut convinge să vină să ni se alăture în București. Conta mai mult pentru el faptul că putea să vă întâlnească pe dvs., că putea să-și întâlnească studenții. În ultimele zece zile înainte să aibă accidentul umbla șontâc, îl durea spatele, îl sunam în fiecare zi, dar ceeea ce l-a însuflețit cel mai mult este că a ieșit din casă ca să vorbească unor foste promoții, de 10, 20, 30 de ani, inclusiv unei promoții de 50 de ani”

––

Prof. univ.dr. OSTIN-COSTEL MUNGIU

„În ziua de 11 octombrie 2021, o veste tristă, sosită abrupt, a îndoliat Universitatea noastră : s-a stins din viață prof.dr. Ostin-Costel Mungiu, personalitate marcantă a Universității de Medicină și Farmacie Iași și fost Coordonator al Catedrei de Farmacologie.

Distins membru al Comunității academice medicale, Profesorul Mungiu a fost o personalitate bine cunoscuta nu numai în rândurile Scolii ieșene, ci o prezență de neuitat și de referință la nivel național.

Absolvent al Liceului Internat „Costache Negruzzi” (1957) și a Facultății de Medicină Generală din Iași (1963), a urcat prin străduință și perseverență toate treptele didactice la Catedra de Farmacologie, de la preparator până la cea de Profesor și șef al acestei discipline.

Spirit deosebit de activ, cu o energie remarcabilă ce o transmitea și colaboratorilor, a avut realizări mai mult decât meritorii, atât ca mentor, cât și în cea de cercetător. A excelat ca foarte bun organizator și manager în cercetarea farmacologică de laborator și clinică, o activitate extreme de prolifică, din care evocăm numai secvențial din realizările  sale. În 1986 înființează, în condiții puțin încurajatoare, bine cunoscutul Laborator Central de Testare a Medicamentului (LCTM), iar în 2002 Centrul de Studiu și Terapie a Durerii (primul din țară), ambele conduse de Domnia sa, înainte și după unificarea lor în cadrul actualului Centru Avansat de Cercetare și Dezvoltare în Medicina Experimentală (CEMEX) al UMF-Iași. Atât la catedră, cât și la cele două structuri menționate, numeroși doctoranzi ai Profesorului Mungiu și nu numai  și-au finalizat tezele de doctorat în științe medicale, unii dintre ei deveniți azi la rândul lor personalități cunoscute.

Numele Profesorului rămâne de asemenea strâns legat în memoria celor care l-au cunoscut, de inițierea și organizarea memorabilelor „Zile ale Medicamentului”, prezente și acum, după 28 de ediții anuale, în organizarea lor de către Facultățile de Medicină și Farmacie.

Un loc aparte în preocupările sale l-a constituit aplecarea asupra problematicii durerii. A militat împreună cu un grup de colegi la introducerea Algeziologiei ca disciplină în studiile universitare și post-universitare pentru prima data în România (1999). A fost pe rând președinte al Asociației Române pentru Studiul Durerii (ARSD) (2000) și apoi președinte fondator al Asociației de Algeziologie din România (2002). A îndrumat numeroase cercetări și a obținut cu echipa sa granturi în domeniul Algeziologiei, iar sub redacția Domniei sale a apărut primul Tratat de Algeziologie din România. A fost membru în Consiliul Național al Cercetării Științifice a Ministerului Educației, Șeful Comisiei medicale a Ministerului (1999-2003) și membru în conducerea Agenției Naționale a Medicamentului, contribuind substanțial la adoptarea Legii 339 privind utilizarea opioizilor în practica medicală.

Recunoașterea internațională a meritelor sale în studiul durerii a fost evidențiată de deținerea timp de un deceniu a funcției de consilier European în Asociația Europeană pentru studiul durerii (EFIC).

Profesorul Mungiu a fost și un cunoscut iubitor de artă, mulți fiind cei care i-au admirat colecțiile sale de ceramică  tradițională în care era considerat un specialist cu  participări la expoziții de profil.

Despărțirea de Profesorul Mungiu este neașteptată, incredibilă și dureroasă.

Evocarea lui de către cei care l-au cunoscut nu poate fi despărțită de amintirea zâmbetului său totdeauna cald, a unui cuvânt de încurajare și a generozității cu care i-a susținut pe cei care i-au solicitat un ajutor sau o îndrumare. Prezența sa antrenantă și mintea sa  extrem de deschisă îl fac de neuitat.

Universitatea de Medicină și Farmacie Iași, colegii, colaboratorii și prietenii, prin dispariția sa pierd azi un mentor de excepție, căruia generații de medici îi rămân recunoscători și în a căror amintiri va dăinui mereu.

Drum lin spre stele, Domnule Profesor.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.”

Prof. univ. dr. Corneliu Neamțu