„Conducerea eficientă a unei universități necesită o înțelegere profundă a nevoilor și potențialului acesteia”

Interviu-bilanț cu prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, la finalul celui de-al doilea mandat de rector al UMF „Grigore T. Popa” din Iași

Examenul digital:

„În afara unei evaluări lipsite de subiectivitate, studenții au și avantajul de a-și programa singuri examenele. Am considerat că realizând această schimbare am mai făcut un pas important pentru procesul de reformă curriculară, care trebuia făcut pentru a ne alinia la standardele europene și internaționale și pentru a ne pregăti studenții pentru o piață a muncii globală”

Prezența la cursuri:

„Susțin ideea că un student de la UMF, indiferent de specializarea aleasă, nu poate să facă facultatea la distanță.”

Metode de predare depășite:

„În ședința de Senat am subliniat că atât Consiliul de Administrație, cât și decanatele vor monitoriza întreaga activitate didactică, în special acele cursuri de care studenții se plâng. Și unde vom constata sincope, deficiențe în sistemul de predare, vom interveni cu fermitate.”

Deblocarea posturilor, încurajarea abilitărilor, scăderea normei didactice:

„La numărul mare de studenți, masteranzi, doctoranzi – ne apropiem de 13.000, am considerat că numărul de cadre didactice este insuficient, de aceea se impuneau modificări importante. Astfel că am redus norma didactică – care era de 14 ore pentru toată lumea, și am scăzut-o corespunzător, în limitele legii, ceea ce, dintr-odată, a dus la posturi vacante mai multe.”

Preluarea Spitalului CFR:

„Proiectul pe care noi l-am depus la Secretariatul General al Guvernului arată că noi suntem cei mai îndreptățiți dintre aplicanți de a primi acest spital.”

Investiții în infrastructură:

• Centrul de Cercetări fundamentale: La ora actuală suntem la momentul de proiectare și construcție, astfel încât în aproximativ doi ani de zile acest centru va deveni funcțional”;
• clădirea Bolții Stomatologice: Mă bucur că avem posibilitatea de a reface această clădire monumentală pentru Iași – Casa Asigurărilor Meseriașilor. După renovare, va funcționa acolo Facultatea de Medicină Dentară
• Sală de sport: Suntem avansați, în curând vom scoate la licitație proiectul de execuție. Este vorba de o sală de sport modernă, care va fi pe terenul Universității, în spatele căminului 1 Mai.
• Cantină: avem un proiect care este în linie dreaptă, este la Minister, pentru avizare – construirea unei cantine mari, cu două săli de mese, în spatele corpului principal al Universității.
• Clădirea Farmaciei: un alt proiect important pentru mine este refacerea clădirii Farmaciei, care nu a mai fost renovată de mult timp, de peste 40 de ani.

Salariile cadrelor didactice:

„De mulți ani, pe baza evaluării, reglementată pe baza Legii Educației Naționale, acordăm acel surplus la salariu, care poate să varieze de la 10 până la 30%. În toată perioada mea de rectorat, aproximativ 97% dintre cadrele noastre didactice au beneficiat de cuantumul maxim, de 30%. În funcție de performanțe, dar noi am ținut mereu grila, pe baza căreia stabilim procentul de alocare. Vom merge în continuare cu aceleași valori și mă gândesc și la alte posibilități de susținere financiară a cadrelor didactice.”

Cele mai mari satisfacții:

„Când am primit, în numele Universității, decoraţia „Nihil Sine Deo” din partea Casei Regale a României sau „Ordinul Meritul pentru Învățământ” în grad de Mare Ofițer, din partea Președinției. Când am primit înalta distincție „Ordre des Palmes Académiques” al Republicii Franceze, în grad de Ofiţer, de la Excelența Sa, Laurence Auer, ambasador al Franței în România sau când am fost ales în board-ul executiv al Asociației Școlilor de Medicină din Europa. Am fost mândru că am organizat conferința AMSE la Iași dar și faptul că am fost prima universitate care a introdus sistemul de examinare digital.”

Ultima oară când am dialogat se întâmpla în 2020, la finalul primului mandat. Au trecut doar 3 ani, dar mi se pare că a trecut un secol, când mă gândesc la câte lucruri s-au întâmplat, de la pandemie, trecerea peste noapte la învățământul online, războiul din Ucraina, evaluarea digitală a studenților… Din acest motiv, v-aș ruga să începem bilanțul celui de-al doilea mandat cu evenimentele recente și să ne întoarcem treptat, contextualizând și nuanțând cele mai importante momente din viața Universității în ultimii patru ani. Așadar, am să mă leg pentru început de anunțul făcut în discursul dvs. la deschiderea anului universitar. Adresându-vă colegilor din corpul profesoral, după ce ați enumerat o serie de proiecte importante pentru UMF, ați spus așa: „Drumul e încă departe de punctul său terminus. Va fi alegerea dumneavoastră, în curând, dacă vom continua acest drum împreună.” Practic, ați anunțat că doriți să candidați pentru un nou mandat. Și o să vă întreb direct: Care este principalul motiv pentru care vreți sa candidați?

Am simțit că deschiderea anului universitar este o ocazie potrivită pentru a-mi anunța  intenția de a merge mai departe. Acești aproape patru au trecut foarte repede, și cu lucruri foarte frumoase, dar și cu unele neplăcute. Atât pentru mine, cât şi pentru Universitate și pentru oricine din lumea asta. Dacă al doilea mandat l-am pornit extrem de bucuros că am fost reales și nerăbdător să-mi duc planurile la îndeplinire, nu a fost întru totul posibil din cauza unor evenimente care nu țineau de mine, și m-aș referi în primul rând la pandemie, care ne-a dat peste cap complet. Acești doi ani pandemici au fost ca un recul care ne-a trântit și ne-a ținut încremeniți. Ulterior, când s-au ridicat restricțiile sanitare, am dat un „restart”, dar timpul nu a fost suficient pentru a îndeplini tot ceea ce îmi propusesem. Și aici ajungem la răspunsul întrebării dumneavoastră. De ce îmi doresc încă un  mandat? Pentru că foarte multe dintre proiectele pe care mi le-am propus în cel de-al doilea mandat nu au putut fi realizate din cauza contextului epidemiologic grav. Și aș începe cu programul de dezvoltare a activității didactice – reforma curriculară, extrem de benefică, având în vedere că sistemul de învățământ românesc se desfășoară încă sub auspiciile unor anumite rigori și principii care nu mai sunt actuale.

Evaluarea digitală a studenților: „Ne-am dorit foarte mult să eliminăm subiectivitatea”

Înnoirea curriculumului este o temă importantă în majoritatea instituțiilor de învățământ superior medical din lume. Mă refer la universitățile cu tradiție, care s-au îndreptat în special spre un curriculum integrat.

Cred că noi am rămas cu mult în urmă față de marile universități din lume. Ceea ce plănuisem se referea atât la procesul de învățare, de transfer al cunoștințelor de la cadru didactic la student, cât și la sistemul de evaluare. Dar, așa cum spuneam și în urmă cu trei ani, acest demers de transformare a curriculumului nu poate fi realizat de sine stătător, ci necesită colaborarea cu instituții care au traversat deja un proces similar, de preferință o universitate de prestigiu. Și la vremea respectivă identificasem Universitatea din Leeds și Universitatea Semmelweis, ca modele de referință.

În ciuda evenimentelor neprevăzute, în ultimul an al celui de-al doilea mandat am reușit să schimbăm ceva, prin implementarea unui sistem modern de evaluare a cunoștințelor studenților. Acest sistem revoluționar, care implică evaluarea din timpul anului, examenele practice eliminatorii și examenul teoretic în format digital, dat pe tabletă, a fost conceput prin integrarea elementelor din practicile universităților europene. Și am considerat că realizând această schimbare am mai făcut un pas important pentru procesul de reformă curriculară, care trebuia făcut pentru a ne alinia la standardele europene și internaționale și pentru a ne pregăti studenții pentru o piață a muncii globală care utilizează deja aceste metode de evaluare. În plus, rațiunea din spatele acestui demers s-a bazat și pe analiza sistemului de evaluare de dinainte de pandemie. Examenele se desfășurau sub forma testelor grilă, care deveniseră deja depășite, cunoscute. Toți studenții din aceeași serie și an academici susțineau același tip de examen, în spații adesea insuficiente. Și prin această evaluare nu se realiza, de fiecare dată, o echivalență a cunoștințelor studenților, încălcând principiile egalității și drepturilor studenților la un tratament uniform, încât acea stratificare pe care o facem noi la sfârșitul anului să corespundă realității și în același timp să fie transparentă. Existau elemente subiective în aprecierea cunoștințelor, conducând la inegalități. De asemenea, unii profesori erau mai exigenți, alții mai permisivi, bibliografiile la aceeași disciplină erau diferite…

Practic, ați încercat să eliminați subiectivitatea…

Da, ne-am dorit foarte mult să eliminăm subiectivitatea. În timpul pandemiei, sistemul de evaluare s-a desfășurat, așa cum știm, online, cu studentul față în față cu profesorul. Și desfășurându-se online, nu aveam siguranța corectitudinii studenților și nici noi, cadrele didactice, nu aveam experiența acestui tip de examinare. Dar nu am avut încotro, trebuia să găsim o soluție de avarie. După terminarea restricțiilor impuse de pandemie, aveam de ales între a reveni la forma inițială, examenul tip grilă cunoscut, sau să rămânem la sistemul de evaluare „față în față” cu care am fost noi obișnuiți, un sistem familiar încă din timpul studenției noastre. Însă trebuie să ținem cont de faptul că lucrurile au evoluat semnificativ, numărul de studenți a crescut foarte mult, la fel și volumul de cunoștințe, datele bibliografice, accesul la informații… Și atunci am ales acest sistem de evaluare în format digital, optim pentru o evaluare cât mai corectă. În același timp, am dori foarte mult ca, la disciplinele care au corespondent în bibliografia pentru rezidențiat, să fie cât mai multe subiecte din acea bază bibliografică, tocmai pentru a pregăti absolvenții noștri pentru concursul de rezidențiat, care este deosebit de important.

Au fost și niște probleme în implementarea acestui sistem, nu știu dacă inevitabile sau nu, Unele tehnice, altele legate de calitatea testelor grilă.

Au fost probleme, dar mi-am asumat toate riscurile și cred că, în final, a fost un succes. Am studiat foarte mult acest sistem de examinare digitală și am considerat că e în beneficiul studentului. În afara unei evaluări lipsite de subiectivitate, mai au și avantajul de a-și programa singuri examenele. Un student merituos, care se pregătește foarte bine, poate să-și finalizeze o sesiune de examene în trei, patru zile.

A fost un pas înainte, cu toate sincopele.

A fost un pas înainte și îl putem considera un segment important din reforma curriculară.

„Nimeni nu ar vrea să fie tratat de un medic care a făcut facultatea la fără frecvență sau la seral”

Aș vrea să discutăm puțin despre protestul studenților din iunie, care a izbucnit, în principal, de la schimbările din Regulamentul de studii universitare de licență. Fitilul a fost aprins de prezența obligatorie la cel puțin 70% din cursuri. Studenții s-au plâns și de cursurile plictisitoare și depășite, sub formă de power-point-uri.

După cum spuneam, am început procesul de reformă curriculară sau de aliniere a învățământului medico-farmaceutic de la Iași la nivel european prin schimbarea modului de evaluare. Să fie o evaluare cât mai obiectivă și transparentă. Dar în mod normal reforma trebuia începută cu schimbarea procesului educațional, a transferului de cunoștințe de la cadru didactic la student. De aceea am început să luăm anumite decizii care să completeze ceea ce am făcut cu evaluarea. În primul rând este necesară o aliniere a bibliografiei la nivelul disciplinelor – fiecare disciplină să aibă o bibliografie, nu cum este acum, când fiecare cadru didactic are cursul său. În felul acesta, ei pot fi evaluați pe baza examenelor digitale în mod corect. Și un alt aspect este modalitatea de transfer al cunoștințelor, pentru că am depășit perioada în care cadrul didactic ținea un curs citind diapozitive sau proiecții pe un ecran, fără să interacționeze cu studenții. Noi le cerem studenților să aibă o prezență activă, ne dorim cursuri interactive, în care să se dezbată tot felul de probleme. Dar pentru aceasta este nevoie de prezența la cursuri și eu am vrut ca prezența să fie chiar de 100%. Susțin ideea că un student de la UMF, indiferent de specializarea aleasă, nu poate să facă facultatea la distanță. Bineînțeles că nu suntem absurzi, sunt și situații punctuale care justifică absența lor, de exemplu dacă se îmbolnăvesc sau au alte probleme punctuale justificate.

Nemulțumirea lor era că nu vor mai putea lucra. Sunt acei studenți care sunt nevoiți să aibă un serviciu pentru a se putea întreține în facultate.

Bineînțeles că a urmat un refuz al studenților, care au motivat că o frecvență obligatorie de 100% va duce la acumularea absențelor și nu ar mai avea timp să lucreze. Dar nu pot să accept această motivație. Poate dacă ar fi urmat altă facultate, ar fi fost posibil să aibă și un loc de muncă, însă ca să devii medic, medic dentist, bioinginer, farmacist etc, trebuie să fii bine informat și să fii prezent atât la cursuri, cât și la stagii. Nu putem să înmânăm diploma de licență pe baza unui învățământ făcut la distanță. Universitățile de medicină și farmacie au un anumit profil, în centrul activității noastre este pacientul suferind. Nu poți să ajungi să tratezi un pacient cu succes și să salvezi vieți dacă tu ai făcut facultatea cu o prezență la jumătate, pentru că tu motivezi că ai fost nevoit să te întreții. Și aceste justificări aparțin, în principal, studenților la cu taxă. Dar așa cum știm, în fiecare an se face o stratificare a studenților, un clasament, care permite studenților să intre la buget. Dacă vrei să te pregătești bine și să scapi de taxă, o poți face. Dacă le este greu și vor să desfășoare în același timp o activitate care să le aducă un anumit venit, o pot face la sfârșitul programului sau în week-end.

Dar nu cred că cei de la Medicină Generală sau Medicină dentară lucrează, mă gândesc la cei de la celelalte specializări, precum AMG sau Nutriție și Dietetică.

La protestul studenților, susținut de o anumită organizație studențească din Iași au participat și studenți la Medicină generală și Medicină dentară. Repet, nu poți să urmezi una dintre facultățile Universității de Medicină și Farmacie și în același timp să lucrezi. Nu ai cum, este exclus acest lucru. Nimeni dintre noi nu ar vrea să fie tratat de un medic care a făcut facultatea la fără frecvență sau la seral. Nu este corect, nu te-a obligat nimeni să vii să faci Facultatea de Medicină. Pe vremea noastră credeți că am dus-o mai ușor? Și pe atunci erau condiții mult mai grele. Eu pot să vă spun că am avut o studenție cu mari lipsuri materiale. Dar m-am descurcat, am învățat foarte mult și am reușit să fac ceea ce mi-am dorit.

Dar vorbim de alte generații.

Da, nu putem face comparații cu ceea ce este acum și cu ceea ce a fost acum 30 sau 40 de ani. Acum totul s-a schimbat, și relațiile interumane, și posibilitățile lor de informare. Vorbim de accesul la internet etc. Bineînțeles că și sistemul medico-farmaceutic a evoluat foarte mult. Dar dacă facem referire la posibilitățile financiare reduse, putem să ne uităm în urmă și să spunem, fără să exagerăm în vreun fel, că viața noastră era mult mai grea. Eu provin dintr-o familie modestă, mi-a fost foarte greu, dar am învățat mult. Nu mi-e rușine să spun că mă descurcam cu doar 25 de lei pe lună, în condițiile în care un salariu mediu era de 2000 de lei. Am avut bursă tot timpul, aveam cartelă, mâncam la cantină, mai mult decât atât, la vremea respectivă era o modă, că vindeai jumătate de cartelă și mâncai la jumătate, făcând astfel rost de bani.

Și ce măsuri ați luat sau veți lua în privința cadrelor didactice care nu și-au adaptat stilul de predare timpurilor?

Cu asta am început deja, lucrăm intens la îmbunătățirea transferului de cunoștințe de la cadru didactic la student. Prin upgradarea bibliografiei – care trebuie să fie centrată în primul rând pe material bibliografic pentru examenul de rezidențiat. Apoi, am cerut ca toate cursurile să fie interactive. În ședința de Senat am subliniat că atât Consiliul de Administrație, cât și decanatele vor monitoriza întreaga activitate didactică, în special acele cursuri de care studenții se plâng. Și unde vom constata sincope, deficiențe în sistemul de predare, vom interveni cu fermitate.

Probabil și pe vremea când erați student aveați profesori care nu erau chiar în regulă.

Bineînțeles. Nu vreau să dau nume, dar țin minte profesori care veneau cu niște cursuri îngălbenite, depășite. Ne informam, stăteam mult la bibliotecă, am dat mulți bani pe cărți. Sigur, de atunci s-au schimbat multe în privința patologiei, a tehnicilor, dar background-ul, învățământul fundamental, este același.

Deblocarea posturilor, încurajarea abilitărilor, scăderea normei didactice: „Promovarea este unul dintre elementele cele mai importante în universitate”

Printre punctele slabe din analiza SWOT a Planului dvs. managerial din 2020 se numărau plecarea cadrelor didactice ale Facultății de Medicină spre sectorul sanitar din cauza dezechilibrului dintre veniturile salariale din sănătate și cele din învățământ, posturi limitate în Universitate pentru absolvenți, numărul redus de cadre didactice (cu referire preponderentă la asistenții universitari) și norma didactică mare. Ce ați făcut în privința aceasta?

Cred că toate cadrele noastre universitare știu ce am făcut în această privință, de la deblocarea posturilor, încurajarea abilitărilor, scăderea normei didactice… Pentru că la un număr mare de studenți, masteranzi, doctoranzi – ne apropiem de 13.000, am considerat că numărul de cadre didactice este insuficient, de aceea se impuneau modificări importante. Astfel că am redus norma didactică – care era de  14 ore pentru toată lumea, și am scăzut-o corespunzător, în limitele legii, ceea ce, dintr-odată, a dus la posturi vacante mai multe.

Astfel, cadrele didactice au mai mult timp pentru cercetare…

Sigur, au timp și pentru alte activități, atât pe partea didactică, cât și de cercetare.  De asemenea, anul acesta am redus numărul de studenți în grupă, și de grupe în serie, pentru că infrastructura noastră permite acomodarea în amfiteatre a unui număr de studenți care nu poate să depășească o anumită cifră. Aveam serii foarte mari, de la până la 120 de studenți, care nu încăpeau toți într-un amfiteatru. Atunci am considerat că seriile trebuie să se reducă la 70 sau 80 de studenți. Luând aceste măsuri, am creat și mai mute posturi în plus, ceea ce este important. În fiecare an au fost câte două sesiuni de concursuri didactice. Să vă dau un exemplu, doar anul acesta, în sesiunea din aprilie-iulie au fost 64 de  posturi, iar în sesiunea de acum, noiembrie 2023 – februarie 2024, sunt 110 posturi pe perioadă nedeterminată! Am ținut foarte mult să încurajez toți doctoranzii să devină cadre didactice, asistenți pe o perioadă determinată, și în felul acesta să creez posibilități de promovare.

Apoi, am dorit ca tot mai multe cadre didactice să-și susțină abilitarea și în ultimii doi ani de zile numărul cadrelor didactice, șefi lucrări, conferențiari, care au solicitat și au cerut tezele de abilitare a crescut exponențial, de la an la an. Aceste cadre didactice au ca țel să ajungă profesori. Promovarea este unul dintre elementele cele mai importante în universitate, pentru că un cadru didactic trebuie încurajat să ajungă să performeze nu la vârsta pensionării. Statul și universitatea investește foarte mult în formarea unui cadru didactic. Este absurd să-l faci profesor la vârsta de 64 de ani, când mai are puțin până la pensie.

„Mi-am propus să revigorez cercetarea științifică în universitate”

Apropo de faptul că cadrele didactice, odată cu reducerea normei didactice, au mai mult timp pentru a se dedica cercetării. Care sunt planurile în ceea ce privește cercetarea științifică?

Un alt motiv pentru care candidez din nou este să continui ce am început în direcția cercetării științifice. Ne dorim ca Universitatea să aibă o cercetare științifică avansată, ceea ce ne-ar permite să fim mai vizibili internațional și să putem fi evaluați de sistemele de ranking care să ne propulseze pe locuri cât mai bune. Aceste sisteme de ranking universitar sunt extrem de importante pentru că realizează o radiografie a universității, dar în marea majoritate a cazurilor este concentrată pe calitatea cercetării. De aceea mi-am propus ca să revigorez cercetarea științifică în universitate, atât la nivelul structurilor de cercetare științifică existente, cum sunt CEMEX-ul, celelalte grupuri de cercetare din universitate, Școala Doctorală. După cum știți, la finalul primului mandat, am achiziționat un imobil în care va funcționa un centru de cercetări fundamentale. De la momentul achiziției au trecut aproape 4 ani, birocrația specific românească a dus la o întârziere a ceea ce ne-am dorit noi să facem. La ora actuală suntem la momentul de proiectare și construcție, astfel încât în aproximativ doi ani de zile acest centru va deveni funcțional. Și spuneam că va fi de cercetare fundamentală, dar noi nu trebuie să neglijăm cercetarea clinică. După ce am vizitat Centrul de Medicină Translațională al Universității Semmelweis, deschis în 2021, am fost impresionat. Medicina translațională se referă la integrarea cercetării de laborator cu practica clinică, practic aduci descoperirile și inovațiile din laboratoarele de cercetare în practica medicală curentă. De aceea acest centru de cercetări va avea și un departament de medicină translațională, unde se vor putea realiza cercetări centrate pe anumite afecțiuni, pe patologii diverse.

Într-un interviu ați lansat ideea unui centru de cercetare științific la nivel de Iași, care să reunească cele cinci universități ieșene.

Este un proiect pe care UMF Iași l-a propus mediului academic din  Iași, un centru mare de cercetare, care să aducă laolaltă toate celelalte cinci universități, fiecare cu specificul său, dar sunt anumite proiecte de cercetare care pot să întrepătrundă specificul diverselor specialități. O platformă mare de cercetare la nivelul municipiului ar fi benefică. Există deja proiecte de cercetare comune, dar aducerea tuturor acestor structuri sub o singură entitate ar fi mult mai benefică. Este un proiect gândit de domnul profesor Eugen Carasevici, proiect pe care l-am prezentat în diverse medii decizionale din Iași și sperăm că într-un final vom avea câștig de cauză. Există în multe țări dezvoltate platforme de cercetare care aduc laolaltă mai mute entități de cercetare din zona respectivă.

Nu are legătură cu Centrul de Cercetări Fundamentale.

Nu, este altceva. Dacă vom reuși, va fi un centru în care se vor desfășura proiecte mari de cercetare în domeniu medical, ingineresc, agro-alimentar etc.

„UMF Iași a făcut pași importanți pentru a putea prelua Spitalul CFR”

Treceam într-o zi prin curtea Spitalului„ Sf. Spiridon” – unde studenții noștri fac practică, în perioada în care la UMF Iași, în moderna clădire Nicolae Leon, se desfășura conferința AMSE, cu o temă actuală: „Transformarea digitală pentru profesiile din domeniul sănătății”. Și mi-am dat seama că este o discrepanță enormă între ritmul de dezvoltare a Universității și cel al spitalului, că cei mai buni specialiști în educație medicală din Europa au venit la Iași să discute despre noile tehnologii și AI, iar plăcuțele cu „Atenție, cade tencuiala” de pe zidurile bătrânului spital de lângă Universitate parcă te proiectează într-un alt film.

Specificul universităților de medicină și farmacie implică existența unei infrastructuri clinice corespunzătoare. Niciuna dintre universitățile de medicină și farmacie nu are spitalul său. Este frustrant, mai ales când te uiți la modelele din afară, precum Universitatea Semmelweis. 60% din paturile de spital din întreaga Budapestă sunt ale Universității și pe care poate să le îmbunătățească, să le modifice în funcție de ultimele noutăți, beneficiari fiind și studenții, cât și pacienții. Și ca să vă mai dau un exemplu, în clasificarea mondială a spitalelor – World’s Best Hospitals 2022, primele 25 de spitale din Europa sunt universitare. Este un adevăr trist, că infrastructura clinică din Iași nu se ridică la nivelul de dezvoltare a Universității de Medicină și Farmacie. Sunt diferențe majore. Dacă noi am ajuns la un alt nivel, ne dorim ca și spitalele să poată țină pasul. Noi pregătim niște medici pentru a profesa în secolul 21 și nu la nivelul de acum 40 de ani. Această diferență majoră este motiv de frustrare important. Însă nu toată infrastructura spitalicească din Iași este la acest nivel. Sunt spitale care sunt foarte bine dotate, chiar UMF Iași a dotat multe din spitale din Iași, cu echipamente, folosite atât în actul medical, cât și în cel educațional.

De fapt ați susținut puternic, prin Alianța Universităților de Medicină – G6, două concepte: primul este conceptul de rețea sanitară universitară, iar al doilea – concretizat prin Ordonanță de Urgență, de integrare în spital a cadrelor universitare. Pe ambele le-ați pus pe agenda Ministerelor Sănătății, Educației și chiar a Transporturilor.

Au fost niște momente importante, în care universitățile din Alianța G6 și-au unit forțele și au pregătit anumite inițiative legislative, au făcut lobby ca activitatea cadrelor didactice în mediul spitalicesc să poată fi recunoscută la aceeași valoare. Pentru că tu când lucrezi în spital cu studenții, cu rezidenții, faci exact același lucru pe care-l face și un medic care e din rețea. Or cadrele didactice aveau doar jumătate de normă. Prin inițiativa legislativă a Alianței G6, trimisă la Ministerul Muncii, Justiției, Educației, Sănătății, am obținut ca cadrele didactice să primească și cealaltă jumătate de normă la salariu. Sunt două aspecte: muncind în același fel cu cel care lucrează în rețea, ești plătit corespunzător și în al doilea rând, tinerii noștri pot fi atrași mai mult de cariera universitară.

Iar în ceea ce privește preluarea spitalelor CFR de către universitățile de medicină și farmacie, credem că ar fi o oportunitate extraordinară atât pentru pacienți, cât și pentru cadrele didactice, medicale și studenți. De aceea sperăm ca în centrele în care acest lucru se pretează – respectiv în Cluj, Iași, Timișoara, București, Craiova, Târgu Mureș, preluarea structurilor spitalicești de la Ministerul Transporturilor va permite ca spitalele să fie administrate de universitate. Asta înseamnă că universitatea poate aduce îmbunătățiri importante investind în infrastructură, în echipamente ș.a.m.d.

Așadar, UMF Iași a făcut pași importanți pentru a putea prelua Spitalul CFR, dar după birocrația românească, vom vedea care va fi finalitatea acestui demers. Deocamdată, proiectul pe care noi l-am depus la Secretariatul General al Guvernului arată că noi suntem cei mai îndreptățiți dintre aplicanți de a primi acest spital. Sperăm ca, în scurt timp, Spitalul CFR va deveni primul spital al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.

Sunteți chirurg si una dintre calitățile pe care ar trebui sa le are un bun chirurg este capacitatea de a lua decizii rapide in situații imprevizibile. Probabil ca birocrația si încetineala cu care se mișcă lucrurile în universitate – de fapt în orice instituție publică, v-au creat frustrări. Lucrurile nu se mișcă atât de repede cum v-ați dori. Cred că lentoarea asta v-a creat frustrări încă de la primul mandat.

Încetineala cu care se desfășoară lucrurile în țara noastră te face de foarte multe ori să fii frustrat în ceea ce îți dorești și ceea ce poți să faci.

Dar ține numai de birocrație, sau și de frica de schimbare?

Odată luată decizia și așa cum am spus, sunt obișnuit să iau decizii rapid, nu-mi este frică de schimbare – face parte din structura mea psihică de chirurg. Mi-a plăcut foarte mult conferința invitatului nostru la UMF Iași, domnul profesor Mircea Miclea, care a vorbit despre vulnerabilitățile psihologice universitare. Printre aceste vulnerabilități, domnul profesor identifica riscofobia – faptul că universitarii evită asumarea riscurilor sau retorita – nesfârșitele contraargumente, în detrimentul soluțiilor, amânarea acțiunii. Eu mi-am asumat întotdeauna riscurile și am fost un om de acțiune. De aceea am fost ales două mandate la rând, pentru viziunea mea managerială, și am încercat să duc la îndeplinire ceea ce îmi propusesem pentru Universitate.

Investiții majore în infrastructură

Din 2016, ce schimbări ați vrut să faceți și nu ați reușit?

Sunt o serie de reglementări birocratice care te țin foarte mult în loc. În ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii, te lovești de tot felul de avize care trebuie obținute, se mai întâmplă că un aviz îl neagă pe celălalt. Apoi cauți  surse de finanțare, finanțare de la Minister, în funcție de banii care sunt la buget. Universitatea noastră nu este una săracă. Având posibilități materiale importante, noi putem dori la un anumit moment să ne dezvoltăm atât infrastructura, cât și capacitățile noastre de cercetare, de proces educațional de calitate. Însă aceste lucruri nu depind de noi, pentru că, după cum știm, autonomie universitară nu înseamnă autonomie financiară. Banii noștri sunt ai noștri, dar totuși nu sunt. Dar și pentru această problemă am găsit o soluție și sper că întreaga comunitate academică mă va susține, este o posibilitate de a evalua mai repede, dar despre asta o să discutăm mai încolo.

Ceea ce am realizat în acești opt ani de zile, mi-aș fi dorit să fi realizat în trei ani. Dar sunt mulțumit și cu ceea ce ne propunem să facem, suntem în linie dreaptă cu niște proiecte mari. Ne-am dorit foarte mult un Centru de cercetări fundamentale. La sfârșitul primului mandat, am avut convorbiri cu toate cadrele didactice tineri, asistenți, șefi de lucrări, de la toate facultățile și am încercat să văd care sunt problemele cu care ei se confruntă. În marea majoritate, mi-au zis că doreau să facă cercetare de calitate. Una dintre dorințe a fost ca Universitatea să aibă un centru de cercetare propriu. Mergând pe această idee, am achiziționat un imobil. A fost câștigată licitația pentru proiect și pentru execuție și cred că în doi ani de zile va fi gata un centru de cercetare modern, în vecinătatea Universității. Va fi benefic în primul rând celor din învățământul preclinic, dar și celor din învățământul clinic. Acolo vrem să aibă sediul Departamentul de medicină translațională, care practic se referă la partea de cercetare clinică. Alt proiect este clădirea Bolții Stomatologice, unde a fost stomatologia, pe care, din bunăvoința Consiliului Local, am obținut-o pe o perioadă de comodat de 50 de ani. Și mă bucur că avem posibilitatea de a reface această clădire monumentală pentru Iași – Casa Asigurărilor Meseriașilor. După renovare, va funcționa acolo Facultatea de Medicină dentară, care acum se găsește într-un spațiu impropriu, care nu corespunde zilelor noastre. În continuarea acestuia este Stomatologia Infantilă, proiect de refacere și consolidare pe care l-am început în urmă cu doi ani. O vom finaliza la sfârșitul acestui an, este un proiect foarte frumos și ambițios. Acolo erau niște fresce pe pereți, desene făcute de copii, care din păcate la momentul consolidării s-au pierdut. Dar avem o colaborare cu Universitatea de Arte „George Enescu” prin care cadrele didactice și studenții vor concepe alte fresce cu niște tematici specifice celor mici. Probabil că aceste picturi vor fi terminate într-un an după ce lucrările de consolidare vor fi finalizate.

Un alt proiect este construirea unei săli de sport. Suntem avansați, în curând vom scoate la licitație proiectul de execuție. Este vorba de o sală de sport modernă, care va fi pe terenul Universității, în spatele căminului 1 Mai. Este un proiect care sper că va îmbunătăți activitățile de Educație Fizică și Sport, pe care studenții le fac în primii ani.

De asemenea, avem în vedere construirea unei cantine. Universitatea nu are nicio cantină – are doar un bufet modest, în proximitatea corpului principal al Universității. Pe vremea când eram eu student, Universitatea avea trei cantine. Bineînțeles că studenții mâncau la cantină, nu erau fast-food-uri.

Și cum de s-a ajuns aici, ca UMF Iași să nu aibă decât „un bufet modest”?

După 1990, studenți și-au lărgit orizontul și au început să stea în chirie, să mănânce în oraș. Dar există un segment important dintre studenți, precum și rezidenți și cadre didactice, care preferă cantina. Mult timp am fost în discuții pe marginea unui proiect îndrăzneț, să modificăm corpul de clădire din Bagdasar, dar din pricina birocrației proiectul a fost blocat la nivel de Primărie și deocamdată, prin apariția unor alte oportunități, prin deschiderea liniei de creditare din fonduri europene, avem un proiect care este în linie dreaptă, este la Minister, pentru avizare – construirea unei cantine mari, cu două săli de mese, în spatele corpului principal al Universității.

Ce capacitate va avea?

O sală de 200 de locuri, una de aprox. 100 și încă două săli de protocol.

O să mai angajați personal?

Da, este un proiect mare, care ne va costa câteva milioane de euro, bani care vor veni din fonduri europene nerambursabile.

La nivel de infrastructură, mai avem refacerea căminului 1 Mai A, am găsit și acolo linie de finanțare. De asemenea refacerea căminelor din Alexandru, unde sunt cazați medicii rezidenți.

Au fost instalate și panouri voltaice în cămine.

Da, am instalat și panouri voltaice – în căminul E1 din Codrescu. Acum se merge pe energie verde, pe reducerea noxelor. Avem în vedere montarea și altor structuri de tip panouri fotovoltaice pe căminele noastre sau în vecinătatea corpului principal.

De asemenea, un alt proiect important pentru mine este refacerea clădirii Farmaciei, care nu a mai  fost renovată de mult timp, de peste 40 de ani.

V-ați gândit și la o soluție financiară?

Avem posibilități de obținere a unor fonduri, prin proiecte europene și prin împrumuturi.

Când v-ați propus să demarați lucrurile?

Cât de repede posibil în următorul an de zile, avem deja studiu de fezabilitate, o să facem o estimare a costurilor.

Deja ați finalizat refacerea holului Corpului principal, care a ieșit foarte elegant.

Aici trebuie să recunosc că m-am inspirat de la alte universități din țară, pentru că este extrem de importantă prima impresie pe care oamenii o au atunci când intră într-o instituție academică. Un aspect elegant poate transmite o imagine de profesionalism și calitate, ceea ce poate influența percepția celor care ne vizitează. Am refăcut intrarea, din fonduri proprii și am făcut niște spații de vizionare – am expus în vitrine toate diplomele și titlurile pe care Universitatea le-a primit în ultimii ani de zile. Vom reface și intrarea din exterior, așa-zisul portic al Palatului Calimachi.

„Ne propunem să stimulăm publicarea de articole în reviste cu factor de impact mare”

Criza economică și măsurile de austeritate luate de Guvern afectează cadrele didactice ale UMF Iași?

Aproape toate universitățile de medicină din țară stau bine financiar, au o sursă de venit importantă, reprezentată de taxele pe care universitatea le percepe de la studenții internaționali. În perioada pandemiei, am reușit să facem niște economii ceva mai mari ca de obicei. Noi facem o aproximare a acestor venituri la sfârșitul anului. La sfârșitul lui 2021, am avut un excedent de 20 de milioane de euro. Când am preluat universitatea în 2016, soldul pe care Universitatea îl avea în acel moment sub forma unor depozite bancare era undeva la 45 de milioane de euro. Aceasta a crescut de la an la an, iar acum, totalul lichidităților este de 115 milioane de euro, față de 102 de milioane anul trecut.

Salariile vor rămâne la același nivel?

De mulți ani, pe baza evaluării, reglementată pe baza Legii Educației Naționale, acordăm acel surplus la salariu, care poate să varieze de la 10 până la 30%. În toată perioada mea de rectorat, aproximativ 97% dintre cadrele noastre didactice au beneficiat de cuantumul maxim, de 30%. În funcție de performanțe, dar noi am ținut mereu grila, pe baza căreia stabilim procentul de alocare. Vom merge în continuare cu aceleași valori și mă gândesc și la alte posibilități de susținere financiară a cadrelor didactice. Ne propunem să stimulăm publicarea de articole în reviste cu factor de impact mare – Universitatea va plăti toate taxele pe care autorul trebuie să le plătească pentru publicare, de asemenea îi vom susține să meargă la conferințe, vom stimula doctoranzii etc.

Conferința AMSE, desfășurată la UMF Iași: „A fost evenimentul care pe mine m-a marcat cel mai tare în ultimii ani”

Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași a fost, timp de trei zile, în perioada 5-7 octombrie 2023, gazda unui eveniment științific care a reunit crema profesioniștilor din sănătate din Europa: Conferința anuală a Asociației Școlilor de Medicină din Europa, care este una dintre cele mai puternice organizații universitare din Europa. Care a fost feedback-ul din partea participanților?

A fost evenimentul care pe mine m-a marcat cel mai tare în ultimii ani. Faptul că am reușit să aducem această conferință la Iași a contat foarte mult. Deci nu am adus-o în România, nu am adus-o la București, am adus-o la Iași. Eu fac parte din board-ul acestei asociații din 2019. Sunt înscrise, în prezent, 75 de facultăți de medicină  din toată Europa. Organizarea acestei conferințe a fost un moment important, a consumat foarte mult timp, resurse, ne-am pregătit intens. A fost un succes certificat, la sfârșitul acestor trei zile de sesiuni științifice, chiar de președintele AMSE, domnul profesor Harm Peters, care a spus că a fost cea mai reușită conferință de până acum.

Pe lângă importanța evenimentului din punct de vedere științific, s-au stabilit și niște legături create în întâlnirile de după sesiuni, în cadru informal. Iar la capitolul imagine, a fost o acțiune de succes cu profundă încărcătură diplomatică. Ați lucrat mult în direcția aceasta încă de la începutul mandatului, când ați început să redeschideți punți de comunicare, să creați legături noi.

În momentul în care eu am candidat, în 2016, mi-am dorit să fac cât mai mult pentru universitate. Nu aș vrea să fac referire la ce a fost înainte. La vremea respectivă se punea problema imaginii proaste a Universității, atât la nivel național, cât și la nivel internațional, despre calitatea actului educațional, calitatea cercetării, infrastructură, internaționalizare. Și am avut satisfacția că, în timp, eforturile mele au fost apreciate, de aceea am și candidat a doua oară și de aceea îmi doresc și al treilea mandat. Au fost o serie de acțiuni și evenimente care au ridicat Universitatea foarte mult. De exemplu, la nivel național, suntem priviți cu respect și admirație de către celelalte universități din țară și simt acest lucru la întrunirile Consiliului Național al Rectorilor, care se desfășoare de patru, cinci ori pe an. Iar la nivel internațional, legăturile pe care le-am stabilit, dezvoltarea Programului Erasmus, atragerea unui număr mare de studenți internaționali, care doresc să studieze la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, faptul că sunt absolvenți dintre studenții internaționali care rămân în Iași pentru a urma rezidențiatul, m-a încurajat și m-a făcut să merg mai departe și să îmi doresc să finalizez ce am început. Pentru că mai sunt multe lucruri de făcut împreună, atât din punct de vedere al procesului didactic, al cercetării, al dezvoltării infrastructurii, al îmbunătățirii relațiilor internaționale, cât și al clasificării universității în cât mai multe sisteme de ranking universitar, care îți arată adevărata valoare. Ceea ce îmi doresc de fapt cel mai mult este să simt că întreg corpul academic este aproape de mine, de Consiliul de Administrație, și că sunt mândri de apartenența la UMF Iași. Eu consider că în această perioadă de opt ani m-am identificat cu imaginea Universității. Programul meu este foarte încărcat, dar toată activitatea mea s-a amestecat cu imaginea Universității. Și nu mă refer la faptul că port cravata verde sau pinul agățat la reverul hainei la momente festive, ci pentru că efectiv, atunci când primesc, în numele Universității, titluri de recunoaștere, când văd că UMF Iași este privită cu atât respect, când nimeni nu mai asociază numele Universității cu nu știu ce scandal, mă simt mândru că reprezint și că fac parte dintr-o comunitate academică deosebită.

Președintele AMSE spune că Universitatea este casa celor mai complicate probleme. Care a fost cea mai dificilă problemă cu care v-ați confruntat de când sunteți rector?

În al doilea mandat cea mai mare provocare a fost trecerea rapidă la alt sistem educațional, online, când a izbucnit pandemia. Atunci a trebuit într-o săptămână să schimbăm tot și ce ne-a ajuta foarte mult a fost că platforma informatică pe care o avea Universitatea și toți cei de la Centrul de Comunicații aveau experiență, ca și cum s-ar fi pregătit dinainte pentru un astfel de eveniment.

În primul mandat, așa cum am mai spus, cel mai greu a fost să schimb foarte repede imaginea Universității și să îmbunătățesc relații internaționale care erau în apropierea unui conflict diplomatic major cu patru dintre ambasadele țărilor care au studenți internaționali la UMF Iași. Atunci am încasat o serie de observații și reproșuri pe care nu le meritam. Am solicitat atunci o întrevedere cu ambasadorul Franței în România pentru a explica situația studenților internaționali și au refuzat să mă primească, încă o dovadă a intensității conflictului diplomatic. Era la începutul anului 2016, primul meu an de rector. După ani de activitate intensă, vă dați seama ce satisfacție imensă am avut când am primit în martie, anul acesta, o distincție importantă, „Ordre des Palmes Académiques” al Republicii Franceze, în grad de Ofițer!

„Am considerat că Universitatea, pe lângă specificul ei, trebuie să fie îndreptată și spre cultură”

Vreau să trecem într-o zonă mai puțin pragmatică, legându-mă de prelegerea din seria Conferințelor „Grigore T. Popa”, ținută de cunoscutul profesor și psiholog Mircea Miclea, care a abordat un subiect delicat pentru întregul mediu universitar românesc: „Vulnerabilități psihologice universitare”. Seria aceasta ați inițiat-o în primul an de mandat. A fost o singură condiție în alegerea invitaților: să fie oameni deosebiți, intelectuali de elită, nu a fost o selecție pe criterii politice sau de alt tip. Au fost oameni cu opinii diverse, din medii diferite, cu perspective diferite și, în timp, faptul că Aula „George Emil Palade” a UMF Iași a devenit o scenă pentru intelectuali de marcă a adus un important capital de imagine pozitivă UMF-ului. Dar și aici v-ați asumat un risc. Părerile și convingerile invitaților au fost confundate cu ale dvs. Dacă un invitat a vorbit despre incinerare – de exemplu conferențiarul Marius Rotar, de la Alba Iulia, care a ținut conferința „Medicii români și problematica incinerării. O perspectivă istorică”, mulți au spus despre dvs. că sunteți ateu. La fel și cu Cristian Tudor Popescu, care a avut o conferință pe cât de apreciată, pe atât de contestată. Dacă societatea este atât de polarizată, mi-a plăcut că aici, la UMF Iași, ați lăsat să strălucească argumentele, ideile, credințele diverse, și nu populismul ieftin.

Chiar de la începutul primului mandat, am considerat că Universitatea, pe lângă specificul ei medical, trebuie să fie îndreptată și spre cultură. Trebuie să recunosc că am avut în jurul meu oameni care au fost dedicați, și aș vrea să-l menționez în primul rând pe domnul dr. Richard Constantinescu, dar și pe cei din Biroul de Comunicare și Marketing Universitar, care m-au sprijinit cu idei și cu aducerea unor personalități deosebite ale lumii culturale românești. Trăim într-o democrație și nu trebuie să fim de acord tot timpul cu părerile celorlalți, dar asta nu înseamnă că nu ne putem bucura de o prezentare interesantă. Eu sunt mândru că seria Conferințelor „Grigore T. Popa” a avut parte numai de personalități de excepție. Bineînțeles că au fost invitați sau idei care au deranjat membri ai comunității locale, poate chiar și ai comunității academice, nu toți au rezonat cu ce s-a expus în aceste conferințe. Dar de fiecare dată sunt bucuros când Aula „George Emil Palade”  în care se desfășoară aceste conferințe este plină și avem spectatori nu numai de la UMF Iași, ci și de la celelalte universități ieșene.

Dacă tot  suntem  în zona culturală, aș vrea să discutăm puțin despre inaugurarea, în primăvara anului trecut, a primului centru cultural al unei instituții medicale de învățământ superior din Europa. Care a fost principala motivație, de ce o universitate de medicină și farmacie ar avea nevoie de o instituție de cultură?

Se știe că dintotdeauna că medicii au fost și artiști, iubitori de muzică clasică, de teatru, de artă. Ne mândrim cu mulți dintre înaintașii noștri care au fost oameni de cultură, de litere, de arte, și cel mai emblematic exemplu este chiar patronul nostru spiritual, Grigore T. Popa, care era un spirit enciclopedic. De aceea am susținut ideea înființării, în cadrul Universității, a unui Centru Cultural, al cărui director este dr. Richard Constantinescu, titularul catedrei de Istorie a Medicinei. Până în prezent s-au organizat evenimente deosebite. Am dezvoltat parteneriate cu Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, Muzeul Național al Literaturii Române din Iași, Teatrul pentru copii și tineret „Luceafărul” din Iași, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, am organizat expoziții de artă plastică, foto-documentare, lansări de carte și lecturi publice, ateliere de pictură și s-au pus în scenă piese de teatru. Este o entitate culturală de care se bucură nu doar membrii comunității noastre academice, ci toți ieșenii.

O decizie ușor controversată a fost semnarea Cărții diversității din România…

Este un subiect care am înțeles că a deranjat reprezentanți ai Bisericii ortodoxe. Dar am considerat că este un lucru normal pentru Universitate. Noi trăim într-o țară democratică și trebuie să înțelegem și să ne bucurăm de valorile diversității. Ca o coincidență, am semnat Carta Diversității la scurt timp după ce am sfințit Capela de la Centrul de Simulare.

Eu știu că dvs. sunteți ortodox.

Da, cred în Dumnezeu, înainte de culcare îmi fac rugăciunea.

Și înainte de operație?

Da, îmi fac. Chiar și după 40 de ani de chirurgie, când intru în sala de operație am emoții. Bineînțeles, emoțiile le depășești după primii timpi operatorii. Dar nu pot să spun că am în gândire o siguranță și o lipsă de emotivitate în a desfășura un act chirurgical. Revenind la credință, da, sunt creștin ortodox. Tata a fost ortodox, mama catolică și noi, copii, am luat credința tatălui. Nu sunt însă practicant, nu merg duminică de duminică la Biserică, nici timpul nu îmi permite, dar întotdeauna am fost cu Dumnezeu în suflet.

Carta Diversității are o simbolistică aparte, pentru că UMF-ul are un număr semnificativ de studenți internaționali, din peste 70 de țări, reprezentând culturi și religii diferite. Nu ați semnat Carta Diversității în nume personal, ci în numele Universității.

Absolut, nu poți să aplici lucrurile după bunul plac sau cu jumătăți de măsură. În plus, nu suntem singura universitate care a semnat această Carte, majoritatea universităților au semnat-o. Suntem o universitate multiculturală, respectăm toate credințele și minoritățile, apreciem diversitatea.

„Mă simt mândru că reprezint și că fac parte dintr-o comunitate academică deosebită”           

V-ați păstrat rutina zilnică pe care o aveați și în 2016?

Da, programul meu începe la 6.30, când plec de acasă și se finalizează seara, la 19.30, când ajung acasă. În week-end îmi mai ling rănile. Iar când ajung seara mai citesc, rezolv mail-urile, ascult muzică. Nu am renunțat niciun moment la chirurgie, am același program de lucru în spital. Începând cu anul viitor, voi prelua și conducerea Societății Române de Chirurgie, care îmi va încărca un pic programul, dar va oferi un plus la imaginea Universității, așa cum a fost și alegerea mea în board-ul executiv al AMSE.

Dar cum reușiți să vă gestionați rolurile, dimineața chirurg, după-amiaza rector? Este ca o dedublare?

Nu aș putea să o calific ca o dedublare. Am încercat să fac toate lucrurile într-un mod benefic, atât pentru profesia mea, cât și pentru universitate. Este mult mai greu pentru mine, în acești opt ani m-am consumat foarte mult, este un sacrificiu pe care l-am făcut cu familia. Timpul pe care-l petrec în familie a fost mult mai limitat, dar am avut sprijinul celor dragi, m-au încurajat, m-au apreciat și m-au susținut. Dacă nu ai satisfacții, îți pierzi din entuziasm și eu nu am simțit acest lucru. Satisfacțiile avute din poziția de rector au fost mult mai multe decât insatisfacțiile.

Care au fost cele mai mari satisfacții?

Au fost multe. Când am primit, în numele Universității, decoraţia „Nihil Sine Deo” din partea Casei Regale a României sau „Ordinul Meritul pentru Învățământ” în grad de Mare Ofițer, din partea Președinției. Când am primit înalta distincție „Ordre des Palmes Académiques” al Republicii Franceze, în grad de Ofiţer, de la Excelența Sa, Laurence Auer, ambasador al Franței în România sau când am fost ales în board-ul executiv al Asociației Școlilor de Medicină din Europa. Am fost mândru că am organizat conferința AMSE la Iași dar și faptul că am fost prima universitate care a introdus sistemul de examinare digital. Multe universități ne solicită sprijinul pentru a adopta acest sistem.

Ce ați simțit în acele momente?

Eu întotdeauna m-am gândit la corpul academic, niciodată nu m-am gândit la mine. Nici când am făcut cunoștință cu invitații Conferințelor „Grigore T. Popa”, toți personalități deosebite, sau când am primit diverse distincții, nu m-am gândit la mine.

La final de interviu, cum ați descrie, pe scurt, experiența acumulată în calitate de rector, de-a lungul celor șapte ani ?

A mers destul de greu la început, pentru că sunt o serie de noțiuni și economice, și administrative pe care a trebuit să le deprind, dar m-au ajutat foarte mult Direcția General Administrativă – condusă de doamna director general Maria Arhip. De asemenea prorectorii, chiar dacă unii m-au dezamăgit, au renunțat la încrederea pe care le-am acordat-o și m-au abandonat din primii ani ai primului mandat. Dar celor care au rămas alături de mine le sunt recunoscător și le mulțumesc, mi-au înțeles viziunea și m-au susținut întru totul.

De asemenea, m-a ajutat foarte mult relația foarte bună avută cu Ministerul Educației și cu Ministerul Sănătății. Cu Ministerul Educației în mod deosebit, unde am găsit întotdeauna înțelegere și aș putea spune chiar ajutor, în anumite privințe. Și toată această susținere, din atât de multe direcții, mi-a dat încredere că sunt pe drumul cel bun, iar rezultatele se văd și se simt. În Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași este un climat de liniște și de echilibru. Până la urmă, conducerea eficientă a unei universități necesită o înțelegere profundă a nevoilor și potențialului acesteia. Nu este suficient doar să-ți dorești să faci ceva. Important este să poți realiza acele obiective, iar acest lucru implică experiență, asumare și legături diplomatice bune cu toate structurile care pot ajuta Universitatea.