Conferințele „Grigore T. Popa”: „Relativizarea morții în perioada pandemiei Covid-19: abordare istoric-religioasă (Italia septentrională)”
Frescă din Biserica din Täby, Albertus Pictor (1480-1490), Jak spelar tik matt [Alegorie a morții, cea care dă șah mat ființei umane, 1480]
„În perioada extrem de ciudată și apăsătoare pe care o traversăm , cred că este important să încercăm să fim analitici și să încercăm să privim lucrurile din mai multe perspective, să căutăm unele coduri în trecut, pentru a descifra prezentul. De aceea cred că tema propusă de un cercetător pasionat precum d-na Daniela Dumbravă, cu ramificații istorice, antropologice și medicale despre pandemia covid19, este binevenită și interesantă.”, a declarat prof univ dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iași.
Despre conferință:
„În Italia, de la începutul pandemiei și până în acest moment, s-au înregistrat aproape 35.000 de decese și peste 230.000 de cazuri de persoane pozitive la testele covid19. În Italia septentrională numărul de contagiați: Lombardia – 92.000, Emilia-Romagna – 28.097, Veneto – 19.221, Piemonte – 31.090. Acestea sunt datele oficiale oferite de către sursele oficiale ale Ministero della Salute. Pentru a-l parafraza pe André Malraux : «Là où il y a le tombeau, il y a la Religion». Conferința mea se va concentra, așadar, pe expunerea comparativă și analitică a datelor ce privesc antropologia și studiile istoric-religioase din perioada epidemiei din 1638-1630, în zona Ducatului Milano, respectiv Italia septentrională, cu datele actuale ale antropologiei religioase din perioada pandemiei covid 19, cu predilecție informațiile ce trimit la decese, la trecerea în lumea de dincolo, la percepția morții, etc.
Există o scenă celebră din filmului lui Ingmar Bergman, A Șaptea pecete, derivată din piesa Trämålning (1955), unde regizorul suedez pune față în față Moartea și pe protagonist, Antonius, acesta din urmă invitând-o pe Doamna în Negru să joace o partidă de șah. Față în față stau disperarea sa și vălul negru al primei înfățișări cu transcendența. Ultima redută a Morții este aceea de a-i face pe oameni să creadă că Dumnezeu nu există, plasându-i într-un scenariu al fricii, al panicii, a orice îi ține departe de convingerea că, fie și murind, sufletul lor se poate odihni într-un spațiu noetic, al unui mister ce se poate decripta altfel decât se interoghează inutil și exhaustiv despre apocalipse și teorii ale conspirației. În cea de a doua parte a expunerii mele, voi aborda așadar, moartea ca subiect fără discurs, însă ca expozeu auto-reflexiv, aflat într-o adâncă introspecție în și de către propria conștiință, va fi scos la iveală printr-un exercițiu ludic și plin de interogații: cum anume se construiește și se deconstruiește retorica morții în perioade de epidemie, respectiv pandemie? Cum putem gândi o «gramatică» a înțelegerii morții din perspectivă noetică? Cum anume moartea însăși devine mister?” – dr. Daniela Dumbravă
––––––
Dr. Daniela Dumbravă este membru al Școlii Române în Roma, Italia, bursa Vasile Pârvan (2020), membru afiliat al Institutului de Istorie a Religiilor, Academia Română (2018-prezent), membru al Asociației Italiene pentru Studiile Române, al Centrului Italian pentru Studii Istorice și Geografice, al Societății italiene de Istorie a Religiilor. A obținut doctoratul cu „summa cum laude” la Institutul de Studii Umaniste din cadrul Universității din Florența cu teza: „La Missione di Nicolae Milescu nell’Asia Settentrionale (1675-1676)”. A urmat studii postdoctorale la Universitatea Catolică Sacra Cuore, Italia, la Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română, la Facultatea de Informatică din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, la Școala de Studii Avansate, Warburg Institute (Londra) și la Academia Americană din Roma. CV-ul complet, AICI.
