Cazul K sau extraordinara aventură literară a unei studente mediciniste

La doar 21 de ani, Alexandra Bujor, studentă la Medicină în anul III debutează cu un roman extrem de bine scris, care a fost remarcat și de cunoscutul scriitor Liviu Antonesei. „Cazul K este un roman bine construit, excelent scris, cu personaje plauzibile și o poveste atractivă și verosimilă. Cartea îşi extrage substanța din zona profesiei pe care și-a ales-o. Începem să scriem din/ despre lumea noastră apropiată. Romanul nu este un thriller, dar te ține legat de paginile sale ca și cum ar fi. Finalul e lăsat deschis, ceea ce ar putea fi o promisiune pentru o continuare. Dar aceasta rămâne treaba autoarei, eu sunt mulțumit că am avut deja ocazia să citesc un roman foarte bun.”, apreciază Liviu Antonesei. Apărută la editura Junimea în acest an, „Cazul K” este o surpriză plăcută atât pentru comunitatea academică a UMF Iași, cât și pentru lumea literară.

Radiografia unui talent autentic

„Cazul K” a adus în lumina reflectoarelor un talent viguros, un condei pe care nu l-ai bănui la o tânără de doar 21 de ani, și studentă la Medicină pe deasupra. A intrat prima la Facultatea de Litere, secția germană-engleză, însă a renunțat în favoarea Medicinei. Visul de a deveni chirurg nu a împiedicat-o să scrie, dimpotrivă, experiența de studentă în anul I valorificând-o suprinzător de bine în cartea sa de debut.

Cu microbul scrisului în sânge, Alexandra a cochetat cu literatura din liceu, iar premiile la diverse concursuri literare i-au validat talentul. A câștigat concursul de creație literară „Treptele devenirii noastre”, Concursul Național de proză „Mihail Sadoveanu” și a fost selectată să participe la o tabără de inițiere și formare sub îndrumarea lui Ion Sapdaru, în urma competiției de scenarii „Borcanul cu Ficțiune”. Cel care a încurajat-o să publice a fost însă regretatul scriitor Mirel Cană, coordonatorul Salonului de Literatură „Junimea” care, după ce i-a citit o carte scrisă pe când avea doar 19 ani,  i-a spus cuvintele magice: „E genială!”

Anul acesta și-a scos unul dintre manuscrise din sertar și l-a trimis mai multor edituri, iar curajul i-a fost răsplătit prin patru oferte. A ales Junimea, editură prestigioasă, și astfel „Cazul K” a văzut lumina tiparului. Fără a fi siropos, „Cazul K” poate părea un roman de dragoste, însă pe măsură ce parcurgi paginile descoperi că este mai mult un roman psihologic, de introspecție și care oferă și un tablou interesant al sistemului medical. Surprinzătoare pentru un autor atât de tânăr este și joaca cu simbolurile, însă explicația o găsești în autorii preferați ai Alexandrei: Camil Petrescu și Umberto Eco. Primul simbol îl aduce chiar  titlul: K – iubitul real sau imaginar al eroinei, este inițiala numelui Khalid, care în arabă înseamnă etern, nemuritor.

Despre firul narativ al cărții de debut scrie Ioan Răducea în cuvântul însoțitor: „Foarte tinerească, în entuziasmul ei sintetizator, ideea centrală a romanului de față este aceea a înțelegerii destinului drept înfruntare a unei obsesii (care, în cele din urmă, va fi rezolvată). Destinul urmărit este cel al unei femei medic, Diana M., ajunse la capătul unei frumoase evoluții profesionale dar care și-a văzut compromise, încă de pe băncile facultății, șansele împlinirii sentimentale. Misterul dispariției (sau morții?) celui căruia acceptase deja să-i fie soție o urmărește toată viața, cu atât mai mult cu cât dispariția este relativizată de vești, presimțiri, coincidențe care îl vizează, tulburând conștiința eroinei. În felul acesta, cele câteva mari calupuri narative realiste – în care se distinge mai ales un tablou al spitalelor de stat ieșene – sunt intermediate de confesiuni, monologuri și, în general, de o poetică a izolării și a depresiei, din care nu lipsesc ingrediente ale fantasticului”.

Despre debutul editorial al tinerei mediciniste a scris și istoricul Adrian Cioroianu, cu o admirație care te îndeamnă să cauți cartea în librării și să o citești pe nerăsuflate: „Când vezi o tânără femeie frumoasă scriind proză cu seriozitate, te încearcă o nostalgie după rânduielile de-acum un veac, pe când educația și grația, în mediul orașelor noastre (cum ar fi Iașul), mergeau adesea mână în mână. Alexandra Bujor este din această stirpe. Ea și-a construit în aceste pagini un alter ego tocmai pentru a ne explica viziunea-i cu totul umanistă despre viață – și e limpede că destinul naratoarei care e va merge mai departe, în măsura în care va vrea să-l țină aproape de scris.

În fața unui astfel de debut nu poți decât să gândești cât de bogată e țara în care astfel de oameni frumoși și inteligenți găsesc timp pentru a scrie și descrie frumosul inimii lor. Iar rezultatul, aici, e un roman de dragoste pe înțelesul generației mileniului, cu trimiteri la vasta lume a spitalelor (și a unei presupuse doctorițe pensionare…), cu referințe cosmopolite și, printre mai mulți bărbați examinați prin tinerii ochi femeiești ai autoarei, cu un personaj pe nume K. – oriental, intrigant și seducător…”