„Biopolitica și Eugenismul în România, 1920-1944” – „Singurul exemplu în istoria eugenismului și biopoliticii când o subcultură devine cultură națională”
04/11/2019
news@umfiasi.ro (590 articole)
0 comentarii
Distribuie

„Biopolitica și Eugenismul în România, 1920-1944” – „Singurul exemplu în istoria eugenismului și biopoliticii când o subcultură devine cultură națională”

Istoric pasionat, Marius Turda, profesor de Istoria biomedicinei la Universitatea Oxford Brooks, a oferit publicului venit să-l asculte la conferința găzduită de Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, o abordare amplă și rațională a unui curent de idei extrem de popular în spațiul românesc în perioada 1920-1940 – eugenismul. Ignorat de istorici o lungă perioadă de timp sau tratat ca un subiect de nișă și fără consistență, Marius Turda, cu tenacitate și consecvență l-a readus la lumină din întunecimea arhivelor, apoi l-a integrat în contextul românesc și i-a subliniat particularitățile, în special relația sa directă cu biopolitica și naționalismul românești.

Evenimentul, care a inclus o conferință și o expoziție pe aceeași temă – „Biopolitica și Eugenismul în România, 1920-1944”, dar și lansarea cărții „Istorie și rasism. Ideea de rasă de la Iluminism la Donald  Trump”, a avut loc vineri, 1 noiembrie, în Aula „George Emil Palade” a UMF Iași.

Aplecarea istoricului către eugenismul românesc a început la Budepasta, când studia eugenismul maghiar și unde a descoperit documente legate de România privitoare la acest subiect și faptul că cei mai importanți eugeniști maghiari proveneau din Transilvania. Cercetările sale legate de evoluția eugenismului în România evidențiază o diversitate a curentelor eugenice în diferite regiuni ale țării: prima revistă de eugenism apare la București, în 1913, la Cluj, apare prima societate de Eugenie și biopolitică, fondată de Iuliu Moldovan, iar în 1935 se înființează, la București, Societatea de Eugenie.

Dacă vrem să studiem acest fenomen, mai ales când vorbim de România, trebuie să luăm în considerare toată această diversitate etnico-religioasă și istorică, să înțelegem cum a început această discuție la sfărșitul sec XIX și cum s-a schimbat după crearea României Mari, când statul român își capătă un contur cât de cât bine definit și dă posibilitatea oamenilor de știință români, medici, antropologi, sociologi, etnografi, biologi să contribuie la această mare discuție care se purta global despre îmbunătățirea societății omenești și diversitatea regională în cadrul curentului eugenic și biopolitic din România”.

Specialistul a făcut o trecere în revistă și a principalilor promotori ai ideilor eugeniste în România – psihiatri, medici, antropologi, și a subliniat că acțiunile lor trebuiesc privite în contextul socio-politic al vremurilor. De fapt, toți aceștia au pornit de la ideea de a găsi soluții de a îmbunătăți populația din punct de vedere ereditar, ceea ce îi interesa nu avea legătură cu rasismul, ci cu crearea unei națiuni sănătoase, regenerarea ei.

Printre numeroasele figuri emblematice ale acestui curent aduse în discuție de conferențiar se numără Iuliu Moldovan, cel care a publicat în 1926 lucrarea Biopolitica și cel care a introdus, de altfel, pentru prima data noțiunea de biopolitică în România, celebrul  neurolog Gheorghe Marinescu, care în anii ’30 a fondat Societatea Regală de Eugenie și Studierea Eredității, Sabin Manuilă, directorul Institutului Central de Statistică, Iuliu Modovan, fondatorul Școlii de Igienă și Sănătate Publică din Cluj și chiar Constantin Parhon. De altfel, la sfârșitul anilor ‘30, în România erau atât de multe societăți de eugenie, încât s-au unit sub umbrela Uniunii Societăților Eugenice din România, sub președinția lui Constantin Parhon, care atunci era și la conducerea Federației Latine a Societăților Eugenice.

Principiile eugenice ar fi fost soluția, potrivit tuturor acestor oameni de știință, la criza satului românesc, cu tot ceea ce presupunea aceasta: răspândirea bolilor infecțioase sau condițiilor igienice insalubre, a căror consecințe erau mortalitatea infantile ridicată și scăderea demografică. Era nevoie de revitalizarea populației, de forță sănătoasă de muncă, pe scurt, de măsuri care să „îndrepte viitorul sumbru al sănătății neamului”.

Iar eugeniștii vremii nu s-au limitat la discutarea acestor idei în congrese și în articole științifice, ci au înțeles necesitatea de a coborî din turnul lor de fildeș pentru a se adresa direct poporului. Și acest lucru au făcut-o atât prin organizarea unor conferințe de informare în mediul rural, cât și prin canalul media accesibil atunci: radio-ul. Savanți ca Marinescu țineau conferințe la radio despre eugenia poporului român folosindu-se de un limbaj adecvat publicului țintă, „complet diferit față de articolele lui științifice despre ereditate și despre transmiterea bolilor mentale, despre oameni cu defecte”.

În plus, în România avem „singurul exemplu în istoria eugenismului și biopoliticii când o subcultură devine cultură națională. Toată această discuție despre biopolitică pentru care Moldovan o începe în anii ’20, ajunge la un moment dat să fie adoptată ca politică națională în anii ‘30 de către Carol al II-lea și atinge punctul ei maxim în anii ‘40, sub Antonescu”.

„Istorie și rasism. Ideea de rasă de la Iluminism la Donald  Trump”

În partea a doua a evenimentului a avut loc lansarea volumului „Istorie și rasism. Ideea de rasă de la Iluminism la Donald  Trump”, apărut de curând în colecția „Historia” a Editurii Polirom, în traducerea lui Marius-Adrian Hazaparu.

Lansarea fost moderată de istoricul Dorin Dobrincu, cercetător la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași. Au vorbit despre carte, din perspective diferite, prof. univ dr. Alexandru Florin-Platon, cadru didactic al Facultății de Istorie din cadrul UAIC, dr. Richard Constantinescu, titularul disciplinei de Istorie a Medicinei din cadrul UMF Iași și Florin Cîntec, director al al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi.

Profesorul Platon a vorbit despre problematica mai largă pe care conceptul de rasă îl evocă: „Aș spune că el face parte dintr-o paradigmă foarte veche de gândire, care este acela al oganicității. Organicitatea este o modalitatea de a privi lumea ca o totalitate coerentă și organizată în substructuri unitare sau chiar omogene și care sunt dispuse ierarhic de la simplu la complex, de la inferior la superior s.a.md. A fost conceput ca un principiu de ordine, opus multiciplității, diversității, varietății – considerat un principiu anarhic”. Iar cartea semnată de Marius Turda și Maria Sophia Quine, „ne atrage atenția asupra faptului că oricând această perspectivă organicistă asupra lumii și ideea de rasă revine în actualitate.  Istoricizarea acestei idei de rasă este importantă pentru că ea ne arată de unde vine această idee. Nu e vorba de lucruri date sau realități care au o consistență ontologică, ci de construcții, de interpretări, de simboluri, de reprezentări care au consecințe”, consideră istoricul.

Înregistrarea întregului eveniment poate fi urmăriă pe canalul YouTube al UMF Iași.

news@umfiasi.ro

news@umfiasi.ro

News@umfiasi.ro este portalul de știri al Universității de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași.

Comentarii

Nu exista comentarii Fii primul care comenteaza acest articol!

Scrie un comentariu